x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Teatrul din Turda, spoit cu 50 milioane de lei

0
03 Sep 2010 - 00:00
Teatrul din Turda, spoit cu 50 milioane de lei


Continuăm să primim la redacţie numeroase scrisori şi e-mail-uri de la cititori din toată ţara, care ne semnalează diverse probleme cu care se confruntă, precum şi multe abuzuri săvârşite de autorităţile locale. Abuzuri pe care ei nu le pot stopa, singura lor soluţie fiind aceea de a le face publice, în speranţa că instituţiile abilitate se vor sesiza din oficiu şi vor interveni. Prezentăm azi scrisoarea unui cetăţean din municipiul Turda, revoltat de faptul că Primăria a cheltuit 50 milioane de lei pentru renovarea teatrului din localitate, dar lucrarea s-a dovedit a fi una de mântuială. Un alt cititor, care nu doreşte să-i dezvăluim numele, ne scrie despre necazurile pe care le întâmpină din cauza celor 10 ha de pădure pe care le-a primit prin retrocedare şi de pe urma cărora nu are nimic de câştigat, dimpotrivă, are numai de pierdut.

Stimate domnule Ciutacu,
Ştiu că sună protocolar, dar asta e. Am îmbătrânit prea mult ca să mai pot să îmi schimb "proastele" obiceiuri.
Motivul pentru care nu am postat comentariul pe blogul dumitale se datorează faptului că doresc să ataşez şi o suită de poze pentru a mă face mai bine înţeles. Asta pe de-o parte. Pe de alta, s-ar putea întâmpla să se considere - de către jegoşii de la conducerea urbei (iată că am dat dracului convorbirea colocvială) - că am ceva personal cu ei mai de mult. Dar să o iau pe scurt şi sistematic. Locuiesc într-un oraş numit Turda, oraş de care poate nu s-ar fi auzit nimic dacă nu ar fi fost faimoasa discuţie cu nu mai puţin "renumita" autostradă Transilvania, care nici nu a început bine şi s-a sfârşit repede. Apoi a mai fost plimbată prin presă povestea cu un consilier local asociat cu primarul în construirea unui patinoar.

La Braşov, că acolo au "murit" constructorii. Poveste care a fost lăsată baltă din cauza unor "priorităţi" pe care "încrucişătorul" (vorba lui Badea) ni le serveşte în fiecare zi pentru a ne abate atenţia de la ceea ce e grav cu adevărat. Primarul acestui municipiu, zic, este unul dintre apropiaţii lui Băsescu-Boc care au fost de fiecare dată la alegeri să îl susţină. Iar prin ceea ce face probabil susţine şi el, la rândul lui, din ceea ce poate fura cu "modestele" lui puteri, marea afacere PDL numită România. Sala de sport despre care aveţi sumare cunoştinţe este doar o mică parte din imensa mocirlă în care a vârât urbea. Dar cui credeţi că îi pasă? Conform exemplului mentorului său, şi-a tras şi el o ibovnică, care îi păstoreşte mizeriile, ibovnică pe care a făcut-o purtătoarea lui de cuvânt (şi de toate cele), pe lângă asta a numit-o director interimar la Teatrul Municipal. Asta câţiva ani, până a terminat facultatea: de teatru desigur.

După care a numit-o pe bune. După ce a constatat că e suficient de viril, a mai luat o amantă, pe care a făcut-o viceprimar, dar pentru că era deja prea de tot, a revocat numirea după un timp. Şi-a tras - împreună cu investitorul specializat în săli de sport despre care am mai făcut vorbire - o bază sportivă la Băile Sărate din Turda, o staţiune de interes local, dar cu mari perspective datorită valenţelor terapeutice. Dar nu am să insist. Cert este că, după doi ani după ce a terminat de pus borduri şi dale în centrul oraşului, a constatat că nu mai are ce investiţii să facă pentru a mai putea fura nişte bani. Şi, ca ţiganul care când nu are ce face îşi strică casa pentru a avea ce reconstrui, s-a apucat să refacă acelaşi vechi centru istoric. De un an, a prins nişte fonduri europene pentru schimbarea canalizării. Şi s-a pus pe treabă.

Ceea ce nu e rău deloc. Doar că probabil de acolo era ori greu, ori puţin de furat, aşa că s-a apucat să schimbe din nou bordurile şi dalele din oraş. Şi din ce am avut un centru larg de vreo patru benzi de circulaţie, a mai lăsat doar două. În rest, ghiciţi? Exact! Borduri şi dale: şi mai multe, şi mai late. Cică să dea valoare centrului istoric. Acum nu discut aspectul. Aşa o fi. Doar că i-a minţit pe toţi din urbe că nu au de ce să îşi facă probleme, deoarece el, în isteţimea lui, a făcut totul cu fonduri europene. Fals. Canalizarea, da. Dar aceea era un mizilic în comparaţie cu restul. Şi restul este construit pe credit bancar. Nu cred că află cineva cât s-a dus în investiţie şi cât în buzunar. Dar dacă este să mă refer la ceea ce cunosc, bănuiesc că enorm. Asta pentru că acum un an a "renovat" şi Teatrul Municipal din Turda, că deh!, nu putea purtătoarea să stea într-un hârb. Lucru bun.

A investit 50 milioane RON. Spune el cu gura lui. Şi am să vă trimit nişte poze în atachment ca să vă faceţi o idee. Întâmplător, în aceeaşi perioadă s-a renovat şi casa primarului şi a purtătoarei de toate cele. Măi să fie! Sunt enorm de multe de spus, dar probabil nu aveţi răgazul să poposiţi asupra unor "mici" nemernici când aveţi din belşug de aceia mari şi vizibili. Trimit în atachment poze ale unui teatru renovat cu 50 milioane de lei noi (nu prea le am cu cifrele, dar mi se pare că e vorba de 500 miliarde de lei vechi). Zău că îl construiam din nou cu banii aceia. Suma este cea vehiculată chiar de actuala directoare a instituţiei.
Un cetăţean din Turda



Scrisoare pentru pădurea mea care îmi toacă toţi banii
Sunt un proprietar de pădure din România, om simplu, fără serviciu, cu venituri modeste. În calitate de proprietar a circa 10 ha de pădure de foioase, vreau să subliniez povara de taxe şi impozite impuse de stat pe umerii omului simplu, proprietar de suprafaţă forestieră. Pentru suprafeţele împădurite NU există nici o subvenţie venită de la Ministerul Agriculturii sau de la Ministerul Mediului sau de la Uniunea Europeană. Subliniez punctual următoarele aspecte:
1) Dacă Uniunea Europeană şi Ministerul Agriculturii, prin APIA, acordă sprijin pe suprafaţa de teren agricol (întreţinut în bune condiţii de mediu), atunci Ministerul Pădurilor şi Mediului de ce nu acordă nici un fel de sprijin pentru suprafeţele forestiere? Din câte cunosc eu, în 2007, UE în Polonia a dat câte 100 euro/ha de pădure. România de ce nu a luat/negociat acest exemplu?
2) Vreau să aduc la cunoştinţă faptul că este din ce în ce mai greu de suportat taxa anuală contractuală de pază a pădurii (suma de 550 lei datorată Ocolului Silvic), care se adună la impozitul anual pe suprafaţa forestieră (suma de 150 lei datorată Primăriei comunei).
Total anual, 700 lei numai taxe.
Cam câţi metri cubi trebuie să tai anual din pădurea proprie pentru ca eu să fiu rentabil?
Normele silvice îmi permit, anual, tăierea unui metru cub pe hectarul de pădure-proprietate, deci am dreptul să extrag din pădure (de foioase) 10 metri cubi anual.
Întrebare: Îmi acoperă mie cheltuielile menţionate mai sus pentru a-mi putea acoperi cheltuieli anuale de 700 lei (paza, impozitul)?. Răspuns: NU! Pentru că metrul cub de lemn foios pe picior (în pădure) este de aproximativ 60 lei metrul cub; aşadar, dacă mi se aprobă tăierea a 10 mc, voi primi din această "afacere" 600 de lei, iar din aceşti bani trebuie să scad şi taxa de marcare a arboretului (pentru tăiere, circa 80 lei solicitaţi de Ocolul Silvic).
Eu, proprietarul de pădure, sunt prea mic pentru a-mi permite generozitatea nerentabilităţii numai din iubire de natură şi pădure, de dragul ecologiei.
Nu doar eu, unul, trebuie să (plătesc) iubesc pădurea, să fiu ecologist, ci noi toţi; după cum toţi respirăm aerul împrospătat al pădurii.
Vă mulţumesc!
Un proprietar de pădure

Citeşte mai multe despre:   lupta cu sistemul

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de