Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sunt Ivan Angelica şi sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Economic "Virgil Madgearu", Bucureşti. Scriu aceste rânduri deoarece cred că singura instituţie care mai poate schimba ceva în ţara asta rămâne, ca în multe episoade din istoria noastră, presa.
Am adresat Inspectoratului Şcolar un protest împotriva atitudinii lipsite de etică, dreptate şi respect pe care dna. profesoara de marketing a manifestat-o faţă de mine, un elev care a îndraznit să conteste metodele dumneaei de evaluare. Inspectoratul însă mi-a sugerat să încerc a rezolva problemele în cadrul şcolii, uitând se pare care este rolul acestuia. Fără a mă lansa în presupuneri absurde, poate ar trebui să vă spun ca Dna. Director a liceului unde învăţ a fost inspector şcolar şi desigur nu a uitat să "lase loc de bună-ziua".
Dacă suntem încă destul de realişti pentru a recunoaşte că învăţamântul, deşi nu printre hazardele politice ori economice ale zilei, nici măcar printre cele naturale, este cheia spre un viitor naţional mai bun sau mai prost, atunci vă rog să mă ascultaţi şi să mă ajutaţi.
Pentru a înţelege gravitatea faptelor, vă invit să citiţi mail-ului scrisoare pe care l-am trimis Inspectoratului Şcolar.
Sunt Ivan Elena Angelica, elevă in clasa a XI-a E la Colegiul Economic "Virgil Madgearu" Bucureşti şi, inainte de a preciza obiectul protestului meu, vă rog sa imi dati voie sa prezint cateva date autobiografice: am fost admisă la Colegiul Economic "V.Madgearu" cu cea mai mare medie (9,91), iar in timpul anilor de liceu am reuşit performanţa de a incheia anii şcolari şi semestrul I al anului in curs cu media generală 10.
Intrucât urmez studii in cadrul unui liceu economic, din interes şi pasiune pentru acest domeniu, în paralel cu activităţile şcolare, am investit in construirea gândirii mele economice, prin participarea la multe concursuri extraşcolare.
Deşi realizez ca sunt abia la inceput, totuşi cunoştintele şi gândirea mea in acest domeniu, au fost apreciate in mai multe rânduri la diverse concursuri, insa cea mai mare realizare a mea de pâna acum, constă în obţinerea Premiului I la Olimpiada Interdisciplinara( stiinte economice), etapa naţională, care s-a desfaşurat la Drobeta-Turnu Severin in primăvara anului 2009.
Aşadar, problema pe care vreau sa v-o aduc in atenţie este relaţia pedagog- elev.
Nu atât nota 7 la un test de marketing (pe care de altfel o contest cu vehemenţa) m-a determinat să scriu, ci atitudinea dispreţuitoare a unui dascăl la adresa elevului său, elev care doreşte, să inţeleagă criteriul după care a fost evaluat şi fireşte notat.
Am indrăznit să intreb care sunt cerinţele pe care eu nu am reuşit sa le ating la nivel maxim, la una din materiile de specialitate economică, iar raspunsul a venit ca reproş, dispreţ, ironie, discreditare.
Mi s-a reproşat absenţa la unele din orele de curs, dar fiecare absenţa a mea a fost motivată de un alt profesor intrucât, a avut un fundament temeinic, insemnând în fapt, participarea la concursurile extraşcolare de care aminteam. Și în prezent sunt calificată pentru etapa urmatoare atât la matematica, cât şi la economie.
Şi dacă tot vorbim de prezenţa la ore, oare nu ar trebui evaluată mai intai frecvenţa la ore a doamnei profesoare?
Am fost discreditată în faţa clasei mele (şi sunt liderul acesteia) şi in faţa profesorilor mei, in privinta calitații studiului şi, mai ales, al capacitaţilor mele intelectuale. Am fost catalogată drept "o tocilara" fără acces la gandirea liberă.
Ar trebui să spun, in treacat şi faptul că, doamna profesoară a mărturisit indirect că in definitiv comite o nedreptate cu mine, povestindu-mi că şi dumneaei a suferit din cauza nedreptăţii evaluării unui profesor cândva. Dar, elevul trebuie să ia totul ca pe un dat, "să se resemneze", "să accepte că eşecul face parte din viaţă". Şi asta pentru că profesorul este,
asemeni monarhului absolutist, şeful suprem, iar orice recunoaştere a meritelor elevului devine o pierdere a puterii.
Pentru mine este important criteriul de evaluare prin note, deoarece din păcate, este singurul criteriu prin care pot fi evaluate cunoștintele unui elev. Dar nu duc batalia notei 7, pentru că, nu sunt adepta mediocritaţii isteţe.
Aceasta este o batalie pentru un principiu, acela al stabilirii criteriilor după care eşti evaluat şi a respectarii acestora pentru toată lumea. In fond in acestea constă valoare oricărei note.
Vă adresez acest protest şi vă solicit ajutorul, pentru că, în ultima saptămână, in urma conflictului deschis cu doamna profesoară, am constatat că la şcoala, in loc sa mi se predea ştiinte economice, a inceput să mi se predea teoria mutilării spiritului unui adolescent. Profesorii mei s-au straduit in ultimele zile să-mi explice că "este bine să-ţi pleci capul ca acesta sa nu-ţi fie tăiat".
Vă scriu pentru că am nevoie de dreptate, de o dreptate obiectivă, care să-mi restituie sistemul de valori pentru care am muncit din greu din prima mea zi de şcoală.
Însă, conform regulamentului şcolar, când există un conflict intre profesor şi elev, elevul ar trebui evaluat de către alţi profesori de la catedră? Insă cine ma va evalua corect când doamna profesoară de marketing este şefa de catedră?
Comisia alcătuită din profesori ai şcolii mele va fi oare imparţială?
Mi s-a reproşat că nu gandesc. Vreau să demonstrez că eu gândesc.
Ivan Elena Angelica, elevă in clasa a XI-a E la Colegiul Economic "Virgil Madgearu" Bucureşti
