C(rampe) - Rasare soarele

Liviu Negoita le-o trage bucurestenilor in cel mai onorabil mod posibil. Dupa ce le-a luat mau’ cu trei panselute si un loc de parcare, primarul Sectorului 3 zice c-a facut destul de mult bine locuitorilor Sectorului 3 de i-a facut sa-l voteze ca bezmeticii, in nestire. Ce prosti! Acuma, ca si-a confirmat, prea usor, credibilitatea in fata bovinelor din Sectorul 3, poate sa faca ce vrea muschii lui, iar muschii lui zice (sic!) c-ar fi bine sa vina cu investitii puternice, ca doar Bucurestiul nu-i al bucurestenilor, ci al lu’ Negoita si al altora ca el, de parca l-au adus ei de-acasa. Probabil minat de ideea ca romanul, cum e el ghiolban, cind aude cuvintul "investitie" cade-n c.r de bucurie si se bucura ca un copil.

Liviu Negoiţă le-o trage bucureştenilor în cel mai onorabil mod posibil. După ce le-a luat mau’ cu trei panseluţe şi un loc de parcare, primarul Sectorului 3 zice c-a făcut destul de mult bine locuitorilor Sectorului 3 de i-a făcut să-l voteze ca bezmeticii, în neştire. Ce proşti! Acuma, că şi-a confirmat, prea uşor, credibilitatea în faţa bovinelor din Sectorul 3, poate să facă ce vrea muşchii lui, iar muşchii lui zice (sic!) c-ar fi bine să vină cu investiţii puternice, că doar Bucureştiul nu-i al bucureştenilor, ci al lu’ Negoiţă şi al altora ca el, de parcă l-au adus ei de-acasă. Probabil mînat de ideea că românul, cum e el ghiolban, cînd aude cuvîntul "investiţie" cade-n c.r de bucurie şi se bucură ca un copil.

Locuitorii Sectorului 3. Hmmm. Ce şi-a zis el? Le rup gura cu panseluţele şi le iau oxigenu’ de la nas cu cea mai mare investiţie imobiliară din ţară. Din ciclul "ciment eşti şi în ciment te vei întoarce". Frumos lucrat. Negoiţă e cel mai tare din parcare, şi parcarea nu e goală, e plină de alte gioarse bolnave ca şi el de bani. Sau "bolnave de avere", cum ar spune Moromete.

A, să nu fim nedrepţi şi să-i dăm lu’ Nego ce-i al lu’ Nego – benzile alea galbene, desenate pe trotuar (dohhhh!!!) pentru biciclişti. Aşa încît, dacă vrea unu’ să-şi ia gagica de mînă, nu poate, trebuie să meargă în şir indian, ca să facă loc la biciclişti. O fază tare de tot: una dintre benzile astea desenate funcţionează şi pe post de cursă cu obstacole, că deştepţii ăia care au desenat-o au prins între marginile ei şi un stîlp din metal ce se ridică, dramatic şi tragic, ca o panseluţă leşinată în intersecţie, fix în mijlocul asfaltului; asta aşa, ca să pună la încercare atenţia bicicliştilor, nu de alta. Hi, hi, ce supertare.

Aşteptăm fără nici un fel de interes să vedem cum o s-arate cartierul Titan peste cîţiva ani, deşi despre mine sper să mă calce ăla cu motocicleta care face curse ca bezmeticu’ toată ziua-bună ziua şi să n-apuc ziua aia în care Nego, îmbrăcat mişto, să vină să taie banda inaugurală cum s-o chema chestia aia, făcîndu-ne pe toţi să plîngem de bucurie că bivolu’ cu bani poate şi aici, în Titan, să se spargă-n figuri, aşa cum se sparge şi în alte locuri din Bucureşti. Sărăntocii fără case or să rămînă la fel de fără case, că nimeni în România nu şi-a cumpărat casă cu banii de salariu, iar credit nu pot să-şi facă din cauza nesiguranţei locurilor de muncă, aşa că
mucles, băi.

Eu aş vrea ca Nego să vină la mine în apartament şi să traseze şi pe acolo benzi pentru biciclişti, pentru că pe stradă nu poate, că merge istericu’ ăla cu motoru’. Spaima cartierului. Cea mai mare zonă verde din Bucureşti. Auguri din ceru’ gurii. Iar noi să stăm. Să nu facem nimic. Să nu protestăm. Să stăm ca oile să vină ăştia să ne-astupe gura cu dioxid de carbon, ba chiar noi să fim fericiţi c-o să ne plimbăm copiii pe alei cimentate, printre maşini bengoase şi explicîndu-le "uite, mămică, aici a fost odată un parc, aici a fost un copac, iar aici dădeai de mîncare la raţe". Acuma, canci!