Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" a încercat să ne reamintească de Dragobete că există încă obiceiuri româneşti vechi, dar dureros de frumoase.
S-a purtat roşu astăzi la Muzeul Naţional al Satului, respectiv nasuri şi obraji, căci frigul a fost pătrunzător, chiar dacă soarele mai zâmbea din când în când, sărbătorind în avanpremieră Dragobetele. Vizitatorii au luat practic cu asalt porţile Muzeului Satului, copii, părinţi, bunici, dar mai ales îndrăgostiţi ţinându-se de mână, cu toţii dornici de întâlnirea cu... dragostea.
Programul a fost generos, de toate pentru toţi, iar invitaţii, unul şi unul. De la Teatrul Masca, Ansamblul Creveniceanca Crevenicu, Teleorman, Corul SOUND, care a adus parfum de ghoiocei, cântec şi joc aromân cu Ansamblul Pilisterlu, Corul Anastasia de la Liceul "Dante Alighieri" au impus un ritm napoletan, a dansat şi Ansamblul Asteria al Uniunii Elenilor din România, Editura Humanitas a avut prezentare de carte, "K Arta iubirii", autor Hong Ying, sau "Dragostea", de Paulo Coelho. Au fost momente de muzică populară românească interpretată de Alisa Toma, Alexandru Pătraşcu, Alin Suceveanu, Marinela Pârvu şi Taraful Nicu Ţane. Nu a lipsit descântecul de dragoste în interpretarea Ansamblului Dunărica Năsturelu, judeţul Teleorman, dar şi unul recitat de George Pomponiu şi Marilena Ivan, Teatrul Ion Creangă. A avut loc Simfonia Primăverii cu muzicienii Adrian Drăgoescu şi Andrei Theodoru şi unul dintre cele mai interesante concursuri a fost "Cea mai frumoasă poezie de dragoste", care a avut parte de premii oferite de Jurnalul Naţional.
Nu au lipsit de la această sărbătoare meşterii populari, produsele din gastronomia tradiţională, produsele bio, mărţişoarele vesele şi concursurile cu premii. Ce mai, atmosferă de petrecere, cei mai buni meşteri populari şi creaţiile lor, bucătărie tradiţională, cozonac, plăcinte şi turtă dulce. A mai fost şi ciocolată la Muzeul Satului şi bineînţeles multă, multă dragoste! S-a vorbit româneşte astăzi şi s-a iubit la fel.
Tradiţia spune că Dragobetele este un bărbat chipeº, neastâmpărat ºi năvalnic. Dragobetele era sărbătorit în unele locuri şi la data de 1 Martie, deoarece se considera că el este fiul Dochiei şi primul vestitor al primăverii. Dragobetele marca începutul primăverii ºi al anului agricol. Natura revenea la viaţă, la fel ca ºi iubirea. Mai târziu, oamenii l-au considerat zeul dragostei, pentru că îi ocrotea ºi purta noroc cuplurilor de îndrăgostiţi. Se spune că tinerii care se cunosc la 24 februarie se iubesc tot anul.
În unele zone ale ţării, fetele nemăritate strângeau apă din zăpada netopită sau de pe frunzele de fragi, despre care spuneau că este "născută din surâsul zânelor", pe care o păstrau cu sfinţenie, pentru că făcea fetele mai frumoase ºi mai drăgăstoase. În straie de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute flori de primăvară prin pădurile şi prin luncile din vecinătate. Prin zona Mehedinţiului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit "zburătorit", urmărite de câte un băiat căruia le căzuse dragi. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea din urmă, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult. Dacă vremea era urâtă, de Dragobete tinerii satului se strângeau în casa unuia dintre ei şi se întindeau la jocuri şi poveşti. Toţi cei care participau la sărbătoare erau convinşi că vor fi feriţi de boli. După-amiaza, toţi petreceau, jucau sau cântau, fiindcă se credea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului.
Muzeul Naţional al Satului reuşeşte în fiecare an să adune lume multă la această sărbătoare, semn sigur că Dragobetele câştigă teren în sufletele românilor şi după invazia ultimilor ani prilejuită de apariţia Sfântului Valentin, regăsim cu toţii calea spre adevărate valori tradiţionale româneşti.
