Nu-l merităm pe Brâncuşi!

Ne chinuim să rebranduim ţara asta care încearcă din răsputeri să mai reprezinte ceva, dar uităm de adevăratele valori şi genii care s-au născut aici şi care ne "branduiesc" emble­matic necontenit doar pentru că au existat şi au lăsat irepetabile comori culturale universale.

În fiecare an îi dăm uitării pe cei care ne-ar putea da un sens, un motiv de mândrie naţională, atunci când încercăm să ne numărăm şi noi printre ţările bogate cultural europene, demne de luat în seamă. Îl tot comemorăm pe poetul naţional sau pe fostul dictator, ne amintim că ar fi împlinit nu ştiu ce vârstă, umplem cimitirele tot dezgropând şi verificând şi facem ştiri la televizor, iar copiii noştri nici n-au auzit de Brâncuşi, Eliade sau Cioran. În timpul ăsta, ne mor tradiţiile, şi istoria, şi cultura – pe care alţii le au în conştiinţa lor şi le perpetuează în locul nostru.

O lume întreagă a celebrat 135 de ani de la naşterea lui Brâncuşi, geniu revoluţionar al sculpturii moderne, de origine română, timp în care, la Bucureşti şi la Târgu-Jiu, un grup de câteva zeci de persoane l-au comemorat într-o manieră surdă şi cumplit de meschină! La Bucureşti, s-a format un lanţ uman simbolic de 40 de persoane în jurul Ateneului Român. Pot să îl citez, cu tristeţe, pe criticul Pavel Şuşară "suntem prefăcuţi, schizofrenici şi mărunţi. Dacă nu există un interes material pentru români, marile valori sunt condamnate la uitare". Sau dacă nu există un interes politic..., aş putea să completez – cu durere şi ruşine că România este condusă de oameni pentru care logo-ul de ţară este o frunză.   

Pentru cultura universală, Brâncuşi şi Eliade sunt nume mari, care cântăresc greu, sunt repere de neegalat în domeniul istoriei religiilor şi al sculpturii. Nimeni până astăzi nu a reuşit să îi depăşească sau măcar să se apropie de ceea ce au lăsat cei doi în urma lor - ca şi creaţie şi simbolism. Eliade s-a identificat în ideile sale cu arta şi concepţia estetică a lui Brâncuşi. Eliade l-a omagiat pe Brâncuşi, scriind "Coloana nesfârşită" - o piesă de teatru (era pasiunea lui, ca stil de scriitură, pe lângă jurnale), mai mult o piesă de idei, un dialog dramatic fictiv, prin care Eliade a încercat să afle misterul marelui maestru legat de cei 20 de ani de "linişte", în care n-a mai creat nici o capodoperă universală după Coloana Infinitului, ci doar a reinterpretat piesele lucrate anterior.

Interesul
România nici n-a apucat să-i vadă şi să-i cunoască. Nici nu i-a avut, dar nici nu i-a vrut! Am afirmat întotdeauna (blamând statul comunist şi apoi, pe cei care au urmat, pentru ignoranţă), România nu-l merită pe Brâncuşi! De aceea nici nu avem operele lui aici şi nici nu le vom avea vreodată, pentru că ţara asta n-a ştiut să-l aibă pe Brâncuşi şi nu merită să deţină în patrimoniu nimic creat de Brâncuşi. România va rămâne doar cu ceea ce deţine la Târgu-Jiu, acolo unde a fost omagiat de o mână de oameni. E adevărat, Brâncuşi a fost refuzat când a dorit să-şi lase sculpturile ca moştenire ţării sale care era una comunistă, în schimb, de curând, România a avut impertinenţa de a cere Franţei să cumpere operele sculptorului pentru a le avea în patrimoniu şi Franţa a refuzat categoric. Viaţa şi personalitatea lui Brâncuşi nu pot fi cumpărate, dar nici omagiate cum se cuvine în România, dacă nu ne interesează politic, strategic sau material. Ce tristeţe! M-am entuziasmat, dar mi-a fost ruşine când am văzut că alţii nu l-au uitat şi l-au celebrat pe plan mondial aşa cum trebuia s-o facem şi noi.

Într-unul din rarele momente în care vorbeşte publicului, Karl Lagerfeld, designer-ul cu chipul mascat, inflexibil şi antisocial, controversat şi prea puţin declarativ, a spus ceva ce nu poate fi uitat, chiar dacă în alt context. Întrebat despre noile tehnologii şi în ciuda faptului că nu foloseşte internetul (considerându-l un factor care alterează şi manipulează creativitatea individului), Karl a afirmat: "facebook-ul este ceva uluitor, un concept fără cusur, fără greşeală, aşa cum este Brâncuşi pentru mine, perfect"! Nu cred că mai pot să adaug ceva la vorbele lui. Pe curând!