Pictura icoanei şi icoana picturii

Pictor, restaurator pentru lucrări agresate de vremuri şi oameni, eseist pe teme interesante din lumea artelor vizuale. Anul 2010 a fost pentru profesorul Ion Lazăr un an special. A împlinit la 22 iulie jumătate de secol, apoi a fost foarte activ în ceea ce priveşte demersurile sale artistice. 
Ion Lazăr este cadru didactic la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti, fiind totodată pictor, restaurator şi eseist. Anul acesta a deschis o expoziţie de icoane la Centrul de cultură de la Arcuş, în judeţul Covasna, şi a condus aici o nouă ediţie a taberei de restaurare icoane. Tot la Arcuş a coordonat un grup de mai mulţi tineri licenţiaţi ai universităţii, lucrând zile întregi pentru a reda credincioşilor frumuseţea iniţială a icoanelor. A venit apoi rândul Muzeului spiritualităţii româneşti, de la Catedrala Ortodoxă din Sf. Gheorghe, coordonat de preotul Sebastian Lucian Pârvu, să prezinte lucările sale (expoziţia a fost deschisă publicului până la data de 1 decembrie 2010). De asemenea, a muncit „pe brânci” la noua sa carte-album intitulată „Între pictura icoanei şi icoana picturii”.
Izvoare
Forţa sa are două izvoare limpezi şi binefăcătoare. În primul rând, a asimilat moştenirea artistică a părinţilor săi - pictorii Rodica Lazăr şi Iacob Lazăr. Apoi a filtrat toată experienţa marilor colorişti din istoria picturii naţionale. Desigur, nu îi sunt străine nici experienţele de pe alte meridiane artistice. Indiferent că a urmărit să facă tablouri inspirate din istoria Orientului ori a petrecut câţiva ani buni pentru lucrul la icoanele pe sticlă, Ion Lazăr a rămas mereu serios, inspirat şi tenace. Acum face icoane pe lemn masiv care vor înfrunta, cu succes, viitoarele decenii.
De la începutul lunii octombrie, o nouă generaţie de studenţi la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti învaţă meserie de la Ion Lazăr. Unii dintre ei vor deveni pictori. Ceilalţi vor intra doar în statistici.