Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cum ar fi sa inveti sa pictezi de la un pictor adevarat? Si nu oricum, ci in parc, in mijlocul naturii. Dupa ce a avut o initiativa de iesire in aer liber, in parcul Palatului de Justitie din municipiul Suceava, alaturi de o colega de breasla, Ana Maria Ovadiuc, pictorul Carmel Georgescu a continuat demersul si a luat copiii sub aripa sa ocrotitoare, descoperindu-le secretele culorilor.
O vorba din batrani spune ca meseria nu se invata, ea se fura. In vremea Renasterii, marii pictori aveau ateliere deschise pentru ucenici, acestia furand cu coada ochiului meseria. In Franta, de exemplu pictorii aveau obiceiul de a picta pe strada, luand pulsul vietii, gest ce l-a inspirat si pe pictorul Carmel Georgescu, membru al Uniunii Artistilor Plastici, proaspat intors dintr-o vizita din Israel, unde a pictat si a lasat un stoc de lucrari pentru o expozitie ce se doreste a fi deschisa in toamna. Astfel, a decis sa iasa cu sevaletul in parc, in aer liber. Gestul, evident total neobisnuit pentru locuitorii unui oras precum Suceava, este fara urma de indoiala o provocare atat pentru artistii locali si mai ales pentru copiii si tinerii care doresc sa picteze, dar nu au nici ocazia, nici curajul de a sta in preajma unor artisti consacrati, sa vada cum lucreaza acestia, "sa fure meseria din mers". Carmel Georgescu spune ca pentru el iesirea aceasta in aer liber constituie o eliberare, o modalitate prin care isi ia revansa fata de vremurile in care copil fiind, indragostit de pictura, privea timid prin vitrina neavand curajul sa intre in galeria in care oamenii maturi oficiau vernisaje. "Parcul este accesibil tuturor, iar copiii care trec pe acolo pot urmari cum picteaza artistii care nu au secrete fata de ei", spune pictorul Carmel Georgescu, care picteaza in ulei, folosindu-se de cutitul de paleta si care lucreaza permanent, expune si are in derulare nenumarate proiecte. "Am avut nesperata sansa de a lucra cu copiii de cateva ori. Pana acum nici o alta experienta nu mi-a adus atat de multa bucurie intr-un timp atat de scurt. Credinta mea este ca acela castigat sunt eu. Intru in lumea copiilor, o lume minunata, neprihanita. De aici imi iau hrana pentru suflet multa vreme. Sunt convins ca daca vom aduce creatia in scoala prin ore de educatie plastica, lecturi publice, dezbateri literare, lansari de carte, vernisaje vom determina copiii sa citeasca, sa picteze, sa patrunda tainele artelor. Este o mare nevoie de a implica elevii, tinerii in acest gen de activitati pentru a-i face sa se apropie de creatie. Invitandu-i la evenimente ii invitam la cunoastere. Acolo unde curge paraul Adevarului doar oameni buni si drepti pot sta. Acolo unde un suflet de lumina creeaza este un loc aparte. As vrea sa predau arta libertatii. Avem libertatea de a ne trai viata asa cum dorim, cu bunul simt daruit de Dumnezeu, cu delicatetea innascuta a sufletelor noastre, fara sa facem rau altora si noua insine, in iubire pura si fara conditii. Trebuie sa obisnuim copiii cu acest sentiment al libertatii, sa stie ca au acest drept. Asa cum gandul are o intensitate proprie si cuvintele – ganduri rostite – au putere. Cuvintele pot sa vindece, sa aline, si pot sa raneasca, sa produca durere. Asa cum folosind cutitul putem sa taiem paine sau sa ranim. Exista putere a cuvintelor pozitive si putere a cuvintelor negative. La rostirea unui cuvant se genereaza energiile specifice acelui cuvant, care au vibratia lui. La fel si culoarea. De atatea ori am privit de la fereastra lumii mele visand cu ochii deschisi. De atatea ori mi-am sprijinit fruntea de ea cand afara ploaia traia pentru mine. De atatea ori bucati din sufletul meu s-au lipit la loc cu fulgi de nea readucandu-ma in simtiri. De atatea ori mainile mele au mangaiat cutitul cu care-mi asez pasta pe panza. Picioarele-mi sunt adanc infipte intr-un pamant bogat, fertil, al inspiratiei." "Am nevoie de timp sa pot sa inteleg sensurile curgerii iubirii. Ceea ce sufletul priveste, ochii nu pot vedea, ceea ce sufletul aude, urechile nu pot auzi, ceea ce ascunde sufletul nu poate fi adus la lumina complicat, ci simplu. Sufletul este lumina de dincolo de gand si stele, este ceea ce cuvintele nu pot descrie. De aceea exista culoarea. Mi-am croit o sabie pe masura. Penelul. Cu ajutorul lui impart din darul meu tuturor. Impart lumina, calauzesc. Sunt o fiinta recunoscatoare pentru ceea ce detine, o fiinta adaptata, conectata armonios la universul ei interior si exterior, o fiinta ce promoveaza armonia si iubirea neconditionata in relatiile cu ceilalti. Lucrez cu nesfarsite asteptari ale celor mai prielnice clipe, cu alegeri, cu viziunea mea, cu memoria mea, cu neastamparul meu, uneori cu moleseala mea, trec prin goluri, prin abundenta, cunosc momentul prisosului, dar si al inlaturarii lui. Stiu cat pretuiesc, prin ceea ce-mi lipseste, am o percepere deplina si clara a lipsurilor mele. Ma straduiesc sa ma desavarsesc prin ceea ce-mi lipseste. Eu nu pictez pentru castig, ci pentru ca asta simt. Este felul meu de a exprima ceea ce simt, este modalitatea prin care ma raportez la ceea ce ma inconjoara, este felul in care imi arat bucuria ca sunt acum si aici. In fiecare seara intru intr-o stare deosebita, mereu alta, in functie de ce au putut vedea ochii mei, in functie de ce a trait sufletul meu, de cuvintele care mi-au intrat in inima, cuvinte cu care ma hranesc, cuvinte daruite intotdeauna de persoane speciale. Traiesc prin culoare, dar ma hranesc cuvintele. Sunt intr-o permanenta revelatie, ma simt ca un copil si descopar mereu lucruri noi, e o lume, o lume a mea, superba! Eu stapanesc putin culoarea, nicidecum cuvantul."
Citește pe Antena3.ro
