Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) îşi exprimă poziţia referitoare la proiectul de modificare a Directivei 2006/116/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 12.12.2006 privind durata de protecţie a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. Pentru că "în ultimele două săptămâni, ministrul Culturii Cultelor şi Patrimoniului Naţional a primit din partea mai multor artişti interpreţi o serie de adrese şi de scrisori deschise" privind această directivă, MCCPN face următoarele precizări:
România nu s-a opus niciodată modificării Directivei 2006/116/EC, considerând că amendarea sa este necesară, în sensul asigurării unei protecţii reale şi coerente a tuturor categoriilor de artişti şi interpreţi şi a eliminării discrepanţelor existente între diferitele categorii de artişti, din punctul de vedere al protecţiei drepturilor conexe.
În opinia noastră, respectivul proiect de text ar trebui să asigure artiştilor interpreţi şi executanţi un tratament echitabil în raport cu producătorii de fonograme, facilitând totodată accesul consumatorilor la conţinuturile creative. De asemenea, proiectul de act normativ la nivel comunitar ar trebui să ţină seama de influenţele economice pe care le va exercita, post adoptare, asupra tuturor categoriilor de stakeholderi interesaţi, inclusiv asupra consumatorilor direcţi şi indirecţi de conţinuturi creative şi asupra radiodifuzorilor. Aplicarea diferitelor prevederi propuse (majorarea duratei, constituirea unui fond de cel puţin 20% din veniturile realizate de producători) ar putea avea un efect contrar celui scontat: creşterea preţurilor fonogramelor, fapt de natură a diminua numărul de cumpărători şi de a încuraja actele de piraterie. Implicit, urmarea ar fi restrângerea ofertei şi nu diversificarea acesteia, ajungându-se la diminuarea veniturilor artiştilor (şi ale producătorilor) şi la înrăutăţirea nivelului lor de trai, nicidecum la o ameliorare a situaţiei acestora.
Poziţia adoptată de România nu este şi nici nu a fost vreodată una contrară protejării drepturilor şi intereselor artiştilor interpreţi şi executanţi. Dimpotrivă, dorim ca aceasta să se realizeze astfel încât artiştii interpreţi şi executanţi să beneficieze realmente de protecţia drepturilor lor. Scopul declarat al Directivei a fost protejarea artiştilor de studio sau de sesiune - grupul cel mai defavorizat şi care are o situaţie materială dificilă, generată de statutul profesional precar (privarea de orice drept de exploatare pe fonograme), cauza acestei categorii de artişti fiind de asemenea susţinută în repetate rânduri de delegaţia ţării noastre.
Analiza textului propus, inclusiv în diferitele sale variante de pe parcursul dezbaterilor la nivelul grupurilor de lucru ale Consiliului Uniunii Europene, a relevat existenţa unor neclarităţi în formulare, precum şi a unor necorelări între diferitele paragrafe, care nu au fost încă soluţionate. În acest context, am considerat că versiunea proiectului de Directivă propusă spre adoptare necesita continuarea discuţiilor la nivelul grupurilor de experţi în vederea clarificării mai multor aspecte referitoare la drepturile artiştilor.
La ora actuală, proiectul de text este în continuare perfectibil, având nevoie de o serie de îmbunătăţiri care să nu conducă la crearea unor discrepanţe atât de mari între diferitele categorii de artişti şi care să nu restrângă în mod nejustificat nici diversitatea ofertei şi nici accesul consumatorilor la conţinuturile creative. Reamintim de asemenea că proiectul de directivă preconizează prelungirea duratei de protecţie doar în domeniul fonogramelor. În felul acesta, se poate crea un dezechilibru major între diferitele categorii de titulari de drepturi conexe, în special în ceea ce priveşte durata de protecţie a uneia şi aceleiaşi prestaţii artistice, în funcţie de modalitatea în care a fost fixată pentru prima dată (cu destinaţia de fonogramă sau cu destinaţia de videogramă). România a susţinut astfel importanţa realizării unei analize de impact în domeniul audiovizualului, în vederea unei abordări coerente prin intermediul căreia să se asigure o protecţie unitară şi proporţionată a tuturor categoriilor de artişti interpreţi sau executanţi (reamintim că, după adoptarea directivei, durata de protecţie pentru audiovizual rămâne la 50 de ani).
Aşadar, România nu s-a opus şi nici nu se opune modificării "Directivei Durată", şi nici nu a blocat continuarea discuţiilor pe marginea proiectului, ci a pledat doar pentru adoptarea unui text clar şi a unor măsuri suficient de bine analizate pentru a nu crea probleme la nivelul transpunerii viitoarei directive în legislaţiile naţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene. De asemenea, un text perfectibil ar putea genera dezechilibre pe piaţa de profil românească, cu repercusiuni neplăcute în primul rând asupra artiştilor interpreţi din ţara noastră. În prezent, dezbaterile pe marginea proiectului de Directivă continuă in cadrul grupurilor de experţi de la nivelul Consiliului Uniunii Europene.
