Sa ne cunoastem scriitorii - Dinu Flamand

Emigrat in Franta cu putin timp inainte de caderea regimului comunist, Dinu Flamand reprezinta dovada vie a faptului ca sangele de poet apa nu se face. El a reusit sa reintre spectaculos in atentia publicului de poezie si a criticii din Romania in anul 1998, cu publicarea volumului "Viata de proba". De atunci, cartile de poezie ale lui Dinu Flamand, autor prins in vremea din urma intr-o tot mai frenetica naveta intre Paris si Bucuresti, au inceput sa curga.

Un olimpian al incertitudinii

Emigrat in Franta cu putin timp inainte de caderea regimului comunist, Dinu Flamand reprezinta dovada vie a faptului ca sangele de poet apa nu se face. El a reusit sa reintre spectaculos in atentia publicului de poezie si a criticii din Romania in anul 1998, cu publicarea volumului "Viata de proba". De atunci, cartile de poezie ale lui Dinu Flamand, autor prins in vremea din urma intr-o tot mai frenetica naveta intre Paris si Bucuresti, au inceput sa curga.

Poezia lui Dinu Flamand, in special cea scrisa dupa 1989, este una a marilor nelinisti. Razbat din versurile sale o deruta existentiala si nevoia disperata de a pune lucrurile in ordine cu instrumentele filozofiei si ale poeziei. Fireste, un asemenea demers nu este in masura sa exorcizeze raul (existential), dar poate pana la un punct sa il explice si, eventual, sa-l faca mai suportabil. Intr-un fel, intreaga lirica a acestui poet se poate subsuma binomului antinomic prezenta-absenta. Fapt explicabil pentru un autor obligat, ca noi toti, sa gaseasca o linie de plutire in epoca de rapide transformari, adesea contradictorii, si de maxima relativitate a postmodernitatii, ajuns (chiar daca aspectul sau fizic o contrazice) la o varsta dincolo de care trecerea timpului incepe sa conteze. In plus, prin stabilirea sa la Paris, Dinu Flamand se afla si nu se afla in literatura romana, este si nu este alaturi de familia sa si de prietenii din tara. Poezia devine in aceasta situatie sansa scriitorului de a lasa o urma ferma a prezentei/absentei sale in/din lume. Poezia nu mai are insa in lumea contemporana locul si rostul pe care le-a avut cu ceva decenii in urma. Iar poetul este constient de faptul ca gestul sau de a lasa urme scrise este intr-un fel echivalent cu angoasa existentiala a tinerilor teribilisti sau poate doar disperati care incearca sa-si marcheze trecerea prin anumite locuri cu tags (pluralul francez al lui tag, cuvant ce defineste o forma de graffiti - acele picturi murale aflate la frontiera dintre desen si scris ce "impodobesc" statiile de metrou si, adesea, chiar exterioarele vagoanelor, semn de revolta si marca distinctiva a autorului respectiv). Intr-o lume ce si-a abandonat sistemul de valori, tot mai alienata, filozofia este incapabila sa-si regaseasca rostul, logica a devenit o relicva in calea nimicului, iar poezia este privita de cei din jur cu indiferenta (uneori usor mirata), indignarea sau dezgustul calatorilor de metrou fata de tags, pentru ca la sfarsitul vietii urmele poetului sa fie sterse din amintirea celor din jur, precum insemnele indecente cu furtunul, la capatul liniei.

Tudorel Urian

CV

Dinu (Anchidim) Flamand s-a nascut la 24 iunie 1947, in localitatea Susenii Bargaului, jud. Bistrita-Nasaud. A debutat editorial la varsta de 24 de ani cu volumul "Apeiron" (Premiul Festivalului Mihai Eminescu pentru cel mai bun volum de debut). Versurile sale impresioneaza prin combinatia aparent paradoxala de forta, siguranta stilistica, cerebralitate, virilitate (la nivelul discursului poetic) si maxima sovaiala, incertitudine, angoasa (la nivelul trairii). Volume de versuri: "Apeiron" (1971), "Poezii" (1974), "Altoiuri" (1976), "Stare de asediu" (1983), "Viata de proba" (1998, Premiul Salonului National de Carte Cluj-Napoca), "Dincolo"/ "De l’autre côt..." (2000), "Migratia pietrelor" (2000), "Tags" (2002), "Frigul intermediar" (2006). A mai publicat lucrari de critica literara: "Introducerea in opera lui G. Bacovia" (1979), "Intimitatea textului" (1985). A tradus din Fernando Pessoa, Philippe Sollers si Jorge Semprun.

Tags (fragment) Vagoane de tren ies din bezna periferiei cu furioase inscriptii pictate in timpul noptii, cand spre garile de triaj se strecoara frustratii suburbiilor sa-si tatueze pe usi numele si uimirea de a se vedea in chiar ciclonul uitarii - acolo unde a fi se zvanta extrem de repede si devine un a fi fost decolorat pe vitrine murdare - graffiti calatorind pe carcasa metrourilor spre centrul orasului pe liniile circulare ale indiferentei - racnete anonime in curentul rece al timpului prin galeriile unde absenta e polenizata de forfota sobolanilor la trecerea convoaielor de cuvinte.