VALORI SALVATE - Ieşirea din umbra uitării

Tudor Octavian a început în 2003 un demers menit să-i reinventeze pe artiştii plastici români peste ale căror nume s-a aşternut colbul uitării. Din ciclul "Pictori români uitaţi", scriitorul a scos pe piaţă până acum trei volume, cel mai recent fiindu-i dedicat unei pictoriţe a casei regale.

După apariţia cărţii "Pictori români uitaţi", care a avut o soartă foarte bună şi s-a vândut în mai multe mii de exemplare, au început să vină spre Tudor Octavian informaţii stimulatoare care-i confirmau un lucru: existau numeroase cazuri radicale de rejecţii ale unor artişti români. Unii au fost parţial recuperaţi, unii s-au mai păstrat ca un ecou, dar alţii s-au dus definitiv într-un con de umbră din cauza unor circumstanţe speciale.

Spre exemplu, Ottilia Michail Oteteleşanu (care a murit în 1974, la vârsta de 89 de ani) prezenta ca biografie de artist trei elemente profund vulnerabile. "Provenea dintr-o familie foarte bună, înstărită. Tatăl ei era coleg şi prieten cu Grigorescu, marele pictor recomandând-o, de altfel, la Curtea Regală. Soţul Ottiliei, la rândul lui, provenea dintr-o familie boierească, pe cât de avută, pe atât de prestigioasă, de pe la 1400 şi ceva." Ottilia a devenit, de foarte tânără, o protejată a Casei Regale. "În general, artiştii români erau foarte distanţi faţă de cei apropiaţi Curţii Regale.

Şi asta pentru că întotdeauna cultura românească a avut o parte de stânga: «Sărac şi cinstit, sărac şi demn». Intelectualii români nu i-au iubit pe intelectualii bogaţi, pictorimea română având un sentiment de frustrare faţă de cei care primeau din start mai multe şanse." Al doilea fapt care a scos-o pe O.M. Oteteleşanu din graţiile colegilor de breaslă era şi statutul ei aparte. Era cultă. De mică studiase pianul, terminase Conservatorul, a făcut Belle Arte atât la Bucureşti, cât şi la Paris şi Berlin, cu o bursă regală.

Cel de-al treilea motiv pentru care viaţa ei a avut un curs special este prietenia cu Casa Regală. Singura personalitate recuperată din anturajul Casei Regale fiind George Enescu, datorită carierei pe care o făcuse în toată Europa.

EMAIL, ARTĂ PIERDUTĂ
"O.M. Oteteleşanu se specializaze şi în arta emailului. Această tehnică s-a dus. Au mai rămas puţine obiecte din email, iar cei care au avut cultul emailului nu le-au păstrat cum trebuie. Artista a pictat în acuarelă, o artă foarte stimată în Anglia, în Franţa, Germania şi Italia, dar deloc stimată în România. Românii voiau să cumpere lucruri durabile cu bani puţini. Ori acuarela presupune, de asemenea, o cultură a imaginii, a materialelor. Presupune un regim de protecţie mai aspru, pentru că se deteriorează mult mai uşor. M-am gândit că este cazul şi momentul să fac o astfel de recuperare totală vizavi de un artist care n-ar avea altfel nici o altă şansă să fie luat în seamă."

Triadele instituţionalizate

"Până în ‘45, vreme de 50 de ani, România a suportat un ordin primit de la ruşi: să construiască în cultura românească triade, astfel încât să se stabilizeze nişte nume şi să nu mai fie loc pentru alţii care pun probleme de recuperare. Grigorescu, Andreescu, Aman – o triadă. Petraşcu, Toniţa, Pallady – altă triadă. Ce nu este în triadă nu e bun. În felul acesta s-au construit nişte repere naţionale foarte puternice, dar au fost aruncaţi şi copiii din albia în care s-a spălat cultura română. Acum e un timp potrivit pentru aceste recuperări, multe cu prestaţii surprinzătoare."