Aurel Vlaicu, asul aviaticii românești

de Florian Saiu | 06 Iul 2026 • 06:00

Arhivele Naționale ale României/„Aurel Vlaicu a zburat în Blaj, de pe Câmpul libertăţii, marţi în 16/29 August, la orele 5 şi jumătate”

La 10 iunie 1912, Aurel Vlaicu a impresionat în cadrul mitingului aviatic de la Aspern, Austria. Deși a concurat cu piloți celebri în acele vremuri, românul a reușit să câștige proba de aruncare a unui proiectil la țintă, de la o înălțime de 300 de metri, și să obțină locul al II-lea în competiția de aterizare la punct fix.

În „Gazeta Transilvaniei” din 16 iunie 1912 este redat și conținutul telegramei trimise de reprezentantul diplomatic al României la Viena: „Ieri la concursul de aviaţiune de la Aspern, în prezența membrilor familiei imperiale, a autorităţilor şi a unei mulţimi de peste o sută de mii de oameni, aviatorul român Vlaicu a repurtat o frumoasă victorie, câştigând primul premiu la darea la ţintă din aeroplan. În același timp, industria românească a înregistrat o mare izbândă căci atât presa vieneză cât şi toţi specialiştii, care au examinat aeroplanul român au adus laude şi elogii şcoalei de arte şi meserii din Bucureşti, unde s-a construit cu atâta perfecţiune aeroplanul Vlaicu”.

Secretul aeroplanului

De asemenea, corespondentul publicației la Viena nota: „Vlaicu a făcut mai mare senzație în Viena, de cum s-ar crede. Cercurile militare s-au interesat deosebit de aeroplanul lui. Comandantul despărţământului militar de aviaţie s-a esprimat, că ideea lui Vlaicu o ţine de ideea viitorului, de adevărata soluţie a problemei sburatului. Tot ce s-a construit (în ceea ce privește aviatica) de la Wreight şi Blériot încoace, s-a făcut după același calapod. Numai aparatul lui Vlaicu are sub aripi punctul greutăţii. Dacă vede omul mulţimea celorlalte aparate ale tuturor neamurilor, îi bate la ochi, că al lui Vlaicu e original, singur original. Trezeşte impresia în om, că oferă siguranţă, pe când celelalte nu trezesc această impresie”.

Construit la București

În ziarul „Adevărul” din 2 iulie 1912, I. Rusu-Abrudeanu traducea un articol din Die Zeit, laudativ la adresa inginerului român: „Românul din Transilvania, Aurel Vlaicu, este unicul care se prezintă cu un tip de aeroplan absolut neobicinuit, care însă e de mult dorit şi proiectat, anume un aparat cu punctul de greutate concentrat jos. Principiul acesta are să fie adevărata deslegare a problemei de a zbura fără pericol cu siguranţă absolută. În cele mai bune sisteme de aeroplane ce cunoaştem, punctul de gravitațiune e cât se poate de aproape de aripi, ba chiar între ele, cu scop de a evita oscilarea aparatului, care pare cumplită ca moartea. Aceste motive de filozofie de la catedră au biruit pân-acum în contra punctului de gravitațiune aşezat jos sub aripi. Dar îl găsim la aparatul lui Vlaicu, inventat şi construit de el însuşi la Bucureşti”.

Stabilitate automatică

Mai mult: „Monoplanul lui Vlaicu zboară foarte bine şi ia cu mare uşurinţă virajurile; el face cercuri mici cu mult mai frumos ca Garros pe maşina sa periculoasă Blériot şi rezistă ca în joc curentului de vânturi, căci se stabilizează automatic. Stabilitatea automatică, căutată până acum pe căi atât de complicate, pare a fi realizată în modul cel mai simplu la monoplanul Vlaicu”.

Ieri la concursul de aviaţiune de la Aspern, în prezența membrilor familiei imperiale, a autorităţilor şi a unei mulţimi de peste o sută de mii de oameni, aviatorul român Vlaicu a repurtat o frumoasă victorie, câştigând primul premiu la darea la ţintă din aeroplan. - fragment din telegrama reprezentantului diplomatic al României la Viena, 16 iunie 1912