Unul dintre cei mai premiați autori din România, Doina Ruști, a lansat o nouă carte, Homeric. Este un roman de mister într-un registru fantastic.
De ce Homeric?
Niciun titlu nu este pe deplin cuprinzător, dar pornește întotdeauna din intriga romanului.
Cineva găsește o plantă presată în Iliada homerică, iar această iarbă este fermecată. Ea crește în Pădurea Cotroceni, un spațiu pe cât de întunecat, pe atât de miraculos. În urmă cu câteva sute de ani, bucureștenii își găseau refugiul la Cotroceni, prin vizuinile vulpilor ori prin labirintul vegetal, care a salvat multe vieți, printre care și pe cea a lui Șerban Cantacuzino, ulterior urcat pe tronul Valahiei.
“Răsfoi cartea fără interes, iar când trecu de cântul al XII-lea, pe pagina cu litere împletite descoperi o plantă presată. Floarea, firavă, cât o scânteie de mică, era roșie, iar în frunzele ca niște inimioare rănite tremurau cilișorii. După petale, întinse cu grijă, se vedea că cine-o presase era expert. Luă lupa și examină nervurile care traversau frunza. Dacă era sângele-dracului?” (Homeric)
Ca geografie mitologizată a Bucureștiului, romanul aduce o poveste neobișnuită care pornește din Pădurea Cotroceni, către întinsa Plasă a Gorganilor (vizavi de Cișmigiul de azi). Teritoriu al unei realități indubitabile și totodată al celor mai stranii întâmplări, Bucureștiul din romanul Homeric se completează cu o hartă, care punctează evenimente epice și locuri celebre precum zidul măcelăriei, casa chirameleor ori conacul lui Filipescu, locuri reale si halucinate, prin care bântuie o fantomă înaltă.
Harta, detașată de roman, semnată de Bogdan Calciu, respectă în mare o hartă de la 1791, fiind îmbogățită cu elemente care aparțin ficțiunii.
Despre Gorganul, existent și astăzi, aproximativ vizavi de Colegiul Lazăr, s-au spus multe de-a lungul timpului. Unii au crezut că acolo se află un mormânt medieval. Alții au văzut în movila aceea un loc al comorilor. Romanul Homeric vine cu o poveste diferită, spusă de un povestitor neconvențional, a cărui biografie redimensionează simbolismul Gorganului.
Așa cum spune Paul Cernat, pe coperta IV, “Homeric e romanul unei lumi bucureștene din epoca fanarioților, fără determinări istorice precise, dar recompuse cu o minuție și autenticitate cuceritoare: un răsfăț al simțurilor și un desfrâu al fabulosului într-o carte a pasiunilor damnate.”
Doina Ruşti va fi prezentă anul acesta la cea de-a VII ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT), 2-6 octombrie 2019.
„Romanul pornește de la o aspirație erotică, de la acel timp, de fapt, cînd nu știi încă ce-ți dorești, în schimb știi cu certitudine că vrei să ai, să strîngi, cu un fel de lăcomie jenantă, aripioarele atît de fragile ale altei ființe, pe care nici măcar n-o cunoști. De aici pînă la teritoriul mistic, în care trăiesc monștrii, zînele și spiridușii nu mai este decît un pas. Iar Homeric este povestea acestui pas.” (Doina Ruști)
Doina Ruști, prozatoare contemporană, apreciată pentru forța epică, pentru originalitatea și erudiția romanelor sale, a fost recompensată cu cele mai însemnate premii literare românești, printre care și Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române. Tradusă în numeroase limbi, inclusiv în chineză, invitată la evenimente internaționale de prestigiu, a scris zece romane, dintre care amintim: Zogru (2006), Fantoma din moară (2008), Lizoanca la 11 ani (2009), Manuscrisul fanariot (2015) și Mâța Vinerii (2017).