Al patrulea...

La un moment dat, un personaj din romanul "Al patrulea..." de Kjell Ola Dahl exclama agasat: "Cherchez la femme!" Are perfecta dreptate: cheia enigmei din aceasta nara­tiu­ne e in mainile unei femei.

O femeie frumoasa, misterioasa, cu legaturi in lumea academica, dar si in cea a infractorilor. Apare si dispare cand vrea, e cameleonica, pozand uneori intr-o fiinta vulnerabila, eterica, alteori dovedindu-se rece, calculata, plina de forta si fara scrupule. Ii fascineaza pe toti si ii manipuleaza potrivit unor planuri elaborate cu meticulozitate. Elisabeth Faremo este o eroina care aduce in minte numeroase variante ale ei din alte carti, printre care si Milady din "Cei trei muschetari".
Obsedat de aceasta faptura greu de descifrat, po­li­tis­tul Frank Frolich comite erori care ii atrag suspendarea si transforma o investigatie de rutina intr-un caz personal. El vrea sa priceapa daca moartea iubitei lui e reala sau e doar o inscenare, care-i sunt relatiile cu indivizii certati cu legea, dar si cu bogatasul Inge Nar­ve­sen, mare jucator la bursa, proprietar de paduri si pose­sor de panze ale unor mari maestri. Investigatiile il poar­ta in locurile unde au fost comise faradelegi, prin cas­­e unde au fost comise spargeri, prin baruri mai mult sau mai putin selecte unde iscodeste deseori pe cont propriu.
Crima de la inceputul cartii – un paznic de la Securitas este doborat cu o bata de basebal – are ramificatii in trecut si declanseaza un lant de evenimente imprevizibile: sinucideri, santaje, incendieri de cabane, furturi de obiecte de arta, distrugeri de false ono­rabilitati, disparitii, omoruri.

Dar autorul nu e captivat numai de trama politista. El este interesat sa surprinda un crampei din viata norvegienilor, de la aspectele ei luxuriante la cele umile. Frank Frolich descinde in ambiante opulente, cu mobile scumpe si cu tablouri de o va­loare inestimabila pe pereti, dar si in spatii mizere, unde se consuma alcool in exces, miroase a voma, rufele murdare sunt aruncate alandala, vasele raman nespalate in chiuvetele bucatariilor, mucuri de tigari se revarsa din scrumiere. Kjell Ola Dahl este extraordinar de atent la astfel de detalii si nu se inhiba sa prezinte sordidul in care traiesc unele dintre personajele sale. Iar ploaia sacaitoare, cerul mai mult intunecat, inghetul care cade noaptea sunt elemente care fac si mai inospitalier decorul unde se petrece actiunea. De la inceputul cartii pana la sfarsitul ei, totul se desfasoara intr-o atmosfera apasatoare, prevestitoare de rele.

"Munca de politist e o munca din poarta". Anchetatorii sunt nevoiti sa strabata multi kilometri, sa interogheze o sumedenie de martori, sa cerceteze locuri suspecte. Aproape toti ascund cate ceva, tac cu incapatanare cand le sunt puse intrebari sau insira minciuni cu o nonsalanta inmarmuritoare, astfel incat descoperirea adevarului devine o operatiune dificila. Insa inspectorul-sef Gunnarstranda si asistentul sau Frank Frolich se completeaza de minune, formand un tandem redutabil. Primul este exact, glacial, cu o cuprinzatoare intelegere a naturii umane. Desi marcat sufleteste de o iubire imposibila, tracasat de suspiciunile colegilor sai de serviciu, al doilea dovedeste tenacitate, profesionalism, avand o mare capacitate de a pune in ordine elementele care i se dezvaluie in cursul cercetarilor.

Orasul Oslo apare neprietenos in paginile lui Kjell Ola Dahl. Un teritoriu macinat de multe tare ale contemporaneitatii. Oare asa o fi si in realitate sau e doar o ima­gine fictiva a sa, schitata pentru ca povestea cu suspans pe care autorul a scris-o sa faca o impresie si mai puternica asupra cititorilor?


"Barbatul care sari peste tejghea era unul dintre cei doi cu margelele de rozariu. Acum tinea o arma in maini. Fu tras un foc. Se auzi un zgomot de sticla sparta. Standul pe care erau expuse tigari si tutun se rasturna. Mai fu tras inca un foc."