Jacques Chevallier – Statul de drept

Statul de drept este unul dintre acele concepte despre care toată lumea vorbeşte, dar puţini îi descifrează contururile reale. Uimitoarea promovare a statului de drept în ultimele decenii, de la constatarea căreia porneşte demersul omonim al juristului şi politologului francez Jacques Chevalier, i-a diluat consistenţa.
În România post-comunistă, statul de drept este o „figură impusă” a discursului public. Dar inconsistenţa acestuia, a invocărilor dispoziţiei constituţionale care îl impune în faţa instanţei de contencios constituţional, ca şi a jurisprudenţei bazate pe aceasta, dovedesc că sistemul nostru a preluat forma occidentală, dar nu a reuşit să îi grefeze conţinutul. Importul modelelor occidentale se dovedeşte încă o dată dificil.

Echipa colecţiei Repere a decis traducerea lucrării „Statul de drept”, aflată în Franţa la a treia ediţie, pentru a oferi publicului din România o viziune clară, în acelaşi timp istorică, politică şi juridică, apologetică şi critică, asupra conceptului şi a consecinţelor impunerii sale ca standard politic al democraţiilor şi cadru privilegiat de protecţie a drepturilor omului. 

Despre statul de drept s-a scris mult. Alegerea de a traduce lucrarea lui Jacques Chevallier se datorează faptului că „lecturarea sa poate fi considerată o prioritate civică, indiferent de naţionalitatea sau mediul cititorului” (Critiques Libres). Am ales deci o lucrare pe înţelesul cetăţeanului care vrea să îşi lămurească această realitate aparent nebuloasă, despre care toată lumea vorbeşte, dar nimeni nu o explică, şi care este postulat ca ultim bastion de apărare contra abuzurilor puterii.

Cu toate acestea, lucrarea nu este banală pentru cercetători. Ca orice text bine făcut, ea are mai multe nivele de profunzime. Pentru cititorul avizat, este interesantă mai ales despre poziţia autorului şi a subiectului cărţii în contextul luptei pentru reîntoarcerea la drept, pentru reconfigurarea raporturilor dintre juridic şi politic.

Criza liberalismului o face şi mai interesantă, căci prioritatea justului asupra binelui, cu atâta măiestrie apărată de discipolii lui Rawls, este astăzi pusă în cauză, iar Chevallier, care a scris şi despre statul post-modern, simte bine miza întoarcerii de la formă la substanţă şi de la un stat de drept formal la unul material. Chiar dacă abordarea tensiunii dintre comunitarişti şi liberali nu este frontală, consecinţele ei pe planul statului de drept sunt relevate cu măiestrie de către autorul francez, ceea ce face ca lucrarea să fie interesantă şi pentru filosofii pasionaţi de temă.

„Promovarea statului de drept este indisociabilă de o mişcare mai generală de juridicizare”. „Reînnoind în profunzime jocul mecanismelor democratice, logica statului de drept lasă în acelaşi timp să se întrevadă figura unei societăţi complet încadrate şi guvernate de drept”. Rezultă o „democraţie juridică”, a cărei formă şi ale cărei consecinţe sunt realist analizate de Chevallier, care evită cu eleganţă atât fetişismul regulii cât şi exagerarea beneficiilor mobilităţii politicului. Autorul este conştient de limitele şi pericolele acestui stat de drept complet juridicizat şi îi evidenţiază carenţele. „Canalizată de către statul de drept, democraţia capătă, cu necesitate, o nouă coloratură: nu numai că mecanismele juridice dobândesc o importanţă crescândă în jocul politic, dar şi accentul pus pe garanţiile juridice conduce la relativizarea legitimităţii născute din alegeri; o astfel de alunecare nu poate totuşi decât să antreneze anumite dificultăţi, contradicţii, chiar impasuri”. Ambivalenţa dreptului care este în acelaşi timp instrument de limitare şi vector de promovare a puterii politice este discutată de Chevallier de pe poziţii metodologic neutre, ceea ce dă lucrării un plus de calitate şi o face accesibilă.

Într-un cuvânt, lucrarea lui Jacque Chevalier este un ghid util al cetăţeanului şi o provocare pentru specialiştii în drept, politologie, istorie şi filozofie.