Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pentru a celebra centenarul nașterii lui Ian Fleming (n. 1908), Sebastian Faulks a avut ideea ingenioasă de a-l readuce la rampă pe James Bond, celebrul erou al acestuia, cel mai faimos spion în literatura din toate timpurile.
Sebastian Faulks a asimilat la perfecție tehnica narativă a maestrului pe care a dorit să-l omagieze. Parcurgând “Jocul cu diavolul” ai senzația că însuși Ian Fleming a scris acest roman, și, probabil, ar fi fost mândru să-i poarte semnătura.
În relatarea noilor sale aventuri, Agentul 007 rămâne același bărbat șarmant, amator de mâncăruri și băuturi rafinate, cu mult succes la femei, inventiv în rezolvarea unor misiuni periculoase, mânuind cu dezinvoltură arme sofisticate. Se simte bine în locuri exotice ca insulele Barbados, frecventează cazinourile din Monte Carlo și cafenelele din Cannes, se comportă ca un dandy în societate, și nicio clipă nu-și pune mari probleme existențiale.
De data aceasta, el este pe urmele doctorului Julius Gorner, implicat în afaceri cu stupefiante. Acesta a lucrat și pentru naziști, și pentru sovietici și nutrește o ură acerbă împotriva occidentalilor. Pentru a le pedepsi acțiunile din Vietnam, Dresda, Hiroshima, el pune la cale o cruciadă care să-i transforme din biruitori în niște indivizi din Lumea a treia, dependenți de droguri, fără vreun cuvânt în deciziile majore ale planetei.
Desigur, cu binecunoscuta lui pricepere de a dejuca planurile adversarilor, James Bond iese, până la urmă, învingător. Dar pentru asta trebuie să înfrunte agenți secreți dușmani, trebuie să scape din capcanele care i se întind la orice pas și să anihileze eforturile inamicilor de a crea o diversiune pe teritoriul Uniunii Sovietice, ca și cum aceasta ar fi fost atacată de către britanici – un motiv pentru a declanșa o conflagrație mondială.
Să nu uităm, totul se petrece în perioada Războiului Rece, în care cele două Blocuri se suspectau și se șicanau reciproc, și orice conflict mărunt putea genera încăierări armate de proporții.
Nu lipsesc prezentările unor creații tehnice nemaivăzute, ca de pildă navoplanul, un avion care funcționează ca o navă pe pernă de aer capabilă să transporte trupe de asalt și încărcături uriașe, dezvoltând o viteză de 250 mile pe oră! Și, desigur, acțiunea se mută cu multă repeziciune de la Paris la Teheran, de acolo la Moscova, un bun prilej de a descrie decoruri, oameni și obiceiuri.
Într-o narațiune cu James Bond totul este posibil, ca într-un basm în care se confruntă forțe miraculoase. Cititorul captivat doar de suspans și de multe răsturnări de situație este răsplătit pe deplin parcurgând această carte fără pretenții, bună pentru vacanță, cum de altfel sunt toate cărțile lui Ian Fleming – cele mai cunoscute fiind “Casino Royale”, “Din Rusia, cu dragoste”, “Goldfinger”.
Eu, unul, rămân la convingerea că filmele în care Sean Connery, Roger Moore, Pierce Brosnan, Daniel Craig l-au interpretat pe Agentul 007 sunt mult mai plăcute de urmărit. Acești actori deosebiți îl umanizează pe vestitul spion care în cărți, oricât de seducător ar fi, ni se înfățișează acționând mai mult ca un robot manevrat de superiorii lui.
“Merse cât de repede putu pe pasarelă înspre scări, dar nu urcă decât o treaptă înainte ca o lovitură nimicitoare în spatele urechii lui să provoace o beznă deasă – mult mai profundă decât cea a nopții iraniene – care-i inundă creierul.”
Citește pe Antena3.ro
