Începe CineMAiubit – ediţia 13!

Este imposibil să scriu despre "CineMAiubit" şi despre UNATC ("Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică", Bucureşti) fără să menţionez că sunt studentă în anul II acolo şi ştiu cum merg lucrurile, la fel cum ştiu că cei care au pătruns în acea lume deosebită şi absolut extraordinară, nu s-ar vedea altundeva.
Universul UNATC este diferit şi unic, este un loc în care oamenii încă mai îndrăznesc să viseze şi au curajul, forţa şi sensibilitatea de a-şi îndeplini visurile.
Iar "CineMAiubit" este un festival-oglindă în care noi toţi ne privim fără teamă, dar cu mari emoţii, în fiecare an.


"CineMAiubit", care va avea festivitatea de deschidere această seară la Studio, se compune din trei secţii: ficţiune, documentar şi animaţie/experiment, plus o secţie specială, "ficţiune-digital", unde intră filmele produse în anul I.
De asemenea, anual, se organizează un concurs de scenarii de scurtmetraj şi unul de fotografii şi afişe.

Elisabeta Bostan, preşedintele fundaţiei "CineMAiubit", a fost de acord să ne spună câteva cuvinte despre festival.


CINEMAIUBIT - UN FESTIVAL STUDENŢESC ŞI O RAMPĂ DE LANSARE
"CineMAiubit" s-a născut dintr-o necesitate ­  aceea de a arăta lumii, spectatorilor, tinerilor, care este finalitatea şcolii noastre. Ce şi cum se produce aici.
La un timp după ce am devenit decan m-am gândit la ceva ieşit din comun şi util ce aş fi putut face pentru şcoală - şi atunci mi-a venit în minte "CineMAiubit" ­ era o slăbiciune, o iubire, o imposibilitate de a mă lipsi de acea iubire şi consider că studenţii care au ceva de spus şi care au pasiune şi talent nu pot trăi fără această iubire.
În momentul în care păşeşti pragul către "CineMAiubit" te cuprinde o bucurie, o stare euforică generală. Şi asta pentru că toţi cei care vin au acelaşi scop: să vadă filmele şi să fie alături de participanţi.


Acest festival este un miracol. Un miracol care a împlinit 13 ani. El este primul pas pe care îl fac studenţii în lume, în săli de spectacol, în condiţiile în care ei pentru prima dată întâlnesc părerea, respiraţia, suflul spectatorului.
E prima oară când li se opreşte inima de emoţie (pentru că dacă eşti un artist adevărat este imposibil să nu ai emoţii) şi e primul foc. Primul succes care te îndeamnă să merge mai departe, să mai începi ceva. Iar fiecare început sau fiecare încercare poate să fie un eşec sau un succes. Acest joc periculos pe care îl trăiesc creatorii începe să fie simţit de cei care au făcut filme bune.


În decursul acestor 13 ani, noi am avut permanent studenţi care au excelat prin filmele pe care le-au făcut şi care au adus o glorie definitivă acestui festival.
De obicei studenţii care au luat premii la "CineMAiubit" au avut o deschidere extraordinară în Europa şi în America şi s-au întors cu foarte multe premii.


Patru zile de festival sunt prea puţine. Avem foarte mulţi străini şi filme străine şi el a devenit un festival studenţesc de mare anvergură.


Acum la a 13-a ediţie ne-am gândit să dăm o medalie sponsorilor care ne-au sprijinit în toţi aceşti ani.
Aceşti sponsori sunt extraordinari în opinia mea, pentru că au venit să susţină filmele necondiţionat şi ne-au stat alături, unii dintre ei chiar oferindu-ne ­ înainte să le cerem ­ să ne susţină.


CINEMAIUBIT VIA CANNES
Toţi studenţii care au ajuns cu filmele lor la cele mai importante festivaluri din lume au pornit din şcoala noastră. În afară de Cristi Puiu care a studiat în altă parte (n.r. şi care acum predă la UNATC), toţi studenţii şi noi la rândul nostru, am pornit din această şcoală.
Această comuniune între profesor şi student, care există în şcoala noastră şi îndrumarea din partea profesorilor, ajută la realizarea unui film.
UNATC este o mare şcoală care în momentul de faţă are peste 120 de premii internaţionale de mare valoare, care a trimis filme în cele mai mari competiţii şi s-au întors glorioase.


CEALALTĂ FAŢĂ A MONEDEI
Eu la rău nu mă gândesc şi nu vreau să discut despre asta. Evit să ascult ceea ce ar putea să fie neplăcut pentru mine. Este un mod de a-mi apăra viaţa.

"În cadru" intră Doru Niţescu (responsabil cu Relaţiile Internaţionale şi lector universitar doctor), care tocmai văzuse împreună cu Marius Şopterean (conf. univ. dr) primele trei filme pe peliculă de 16 mm, realizate de studenţii lor.
Doru vroia mai multe prim-plan-uri.
Înainte să plece s-a sfătuit cu Ştefania în legătură cu afişele festivalului care trebuiau să ajungă în universităţi.
Îl rugăm pe Doru să preia discursul, dar fuge de noi.


ECHIPA ŞI EMOŢIILE
În momentul de faţă eu am o echipă extrem de mică, dar extrem de bună care ajută festivalul să fie aşa cum trebuie. Sunt Doru, Marius Şopterean sau Cătălina Simion (preparator univ.), care este o forţă proaspătă, tânără şi care a înţeles mecanismele greu de stăpânit ale "facerii".
Dar sigur că am în continuare emoţii pentru studenţi, pentru filme, pentru punctualitate, pentru acurateţe, pentru tot.
Tinerii de aici trebuie să înveţe că trebuie să ai valoare, să ai cuvânt, să ai putere. Iar ca să înveţe acest lucru trebuie să le dai posibitatea să se exprime.

În ceea ce mă priveşte eu fac totul cu foarte mare pasiune: cu pasiune îmi realizam filmele, cu pasiune fac festivalul şi cu pasiune am fost profesor.