A murit ceteraşul Mihai Covaci din Maramureș

Festivalul Tarafuri şi fanfare a adus laolaltă, an de an, începând cu 2007, muzicanţi de aur, care, într-un ungher al sufletului lor mare, păstrează cu grijă cântecul bătrânesc aşa cum l-au primit moştenire de la străbuni. Din 2007, acești oameni minunați participă cu bucurie în suflet la Festivalul Tarafuri și fanfare unde dezvăluie adevărate bijuterii tradiţionale. Au fost primiţi cu drag de bucureşteni, de sibieni, de suceveni, acolo unde Festivalul Tarafuri şi fanfare a poposit. În dialog cu muzicianul Grigore Leşe au adus cu ei lumea lor dar, mai ales, a satelor de odinioară. Din 2007, de la prima ediţie, şi până în 2013, în pragul celei de-a VIII-a ediţii, mulţi dintre aceşti muzicanţi fără pereche ne-au lăsat moştenire cântecul, prin intermediul înregistrărilor audio realizate şi s-au grăbit să plece. Ionu lu' Grigore, zis Paganini din Săliştea de Sus, Nea Alită Piţigoi din Târgu Cărbuneşti, Zaim Petru, Vasile Mucea și foarte mulţi instrumentişti valoroşi din renumitul taraf ”Rapsozii Gorjului” au părăsit, rând pe rând, scena vieţii. Li s-a alăturat, la 23 august 2013, şi Mihai Covaci, zis Diavolu', din Maramureş. La 24 august, anul trecut, l-am întâlnit pentru ultima oară la Suceava, la Festivalul Tarafuri şi fanfare. Taraful lui Mihai Covaci a adus cântecul din Maramureş, din Făgetul Sighetului. Mihai Covaci era ceteraş vestit. Strunea cetera că nimeni altul chiar şi după ce, în urma unui accident, rămăsese cu doar trei degete la o mâna. Muzica lui izvora din suflet şi era slobozită în lume să bucure ori să alunge aleanul. La 24 august anul trecut, în articolul publicat în Jurnalul Naţional, vorbeam despre nestematele muzicale pe care taraful lui Mihai Covaci le-a dăruit publicului în august, la Suceava. Un an mai târziu, tot la 24 august, privind câteva fotografii din arhiva Festivalului Tarafuri şi fanfare, am descoperit zâmbete stinghere, dar sincere, ale unor muzicanţi fără pereche, de care ne amintim cu drag. Odată cu ei, dispare o lume. Lumea satului românesc de odinioară. Se duc datini, se duc cântece numai de ei ştiute... Dumnezeu să-i odihnească! (Luminiţa Ciobanu) 
Citeste si Muzicanţi de aur, în Ţara de fagi, la Festivalul Tarafuri şi fanfare