Alina Manole: "În lumea de asfalt dacă nu muşti, şansele tale scad"

"Sunt un mester care incearca sa construiasca o oaza in zidurile pe care le purtam inauntru... Traiesc ca sa pot scrie. Aproape nu dorm. Nefericirea si indra­gostirea nasc cele mai bune cantece"
Alina Manole

● Jurnalul National: Lumea s-a intors cu fundu-n sus. Se poate observa acest lucru indiferent in ce colt al globului te situezi, mai ales cand privesti de aici, din Romania. Crezi ca la noi, in tara, mai exista un public avizat?
● Alina Manole: Cata vreme spatiile de concerte sunt pline, indiferent de muzica la care facem referire, da, public avizat pentru fiecare gen de muzica exista. Public avizat al muzicii bune, unde muzica buna inseamna si mesaj de calitate, si act artistic complet (cu instrumentisti pe scena, nu CD cu negativ, de exemplu), cu si­guranta exista. Oricat de multe s-ar intoarce cu fundu-n sus, nevoia de muzica ramane partea din noi pe care nu o vom refuza niciodata.

● Consumatorul roman are disciplina celorlalti europeni?
● Din ce cunosc, europeanul de vest cumpara muzica din magazine specializate sau o descarca legal din mediul online. Cum in Romania exista radiouri unde se difuzeaza muzica descarcata de pe youtube... unde este disciplina consumului? Mirajul "gratuitatii" depaseste inca orice conditie de calitate a unui produs muzical. De asta poate spun, incapatanata, ca "intrarea libera" ar trebui sa dispara.

● Stie publicul roman sa respecte artistul?
● Publicul meu ma respecta numai pentru ca il respect si ma straduiesc ca de fiecare data sa il tratez asa cum merita. Nu te poti prezenta nepregatit, nu ii poti impune o linie de conduita cu forta. E un permanent schimb de daruri. Nu voi cere niciodata celor care ma asculta sa adopte o anumita atitudine. O pot sugera, o pot argumenta. Restul e liber arbitru. In definitiv, si eu fac parte din publicul unor artisti.

● Cum ai reactiona daca cineva ar arunca cu o sticla in tine cand te afli pe scena, intr-un concert?
● Daca s-ar intampla asa ceva inseamna ca undeva, cu siguranta, am gresit: nu sunt in locul potri­vit, nu mi-am construit bine mesajul pe care vreau sa-l transmit, nu mi-am pus problema adaptarii, nu am discutat cu nimeni despre tipul de public caruia urmeaza sa ma adresez. Oricum, ar fi prea tarziu deja: eu pe o scena, o sticla venind spre mine... Mi-ar fi frica. Scenariul acesta e trist si violent.

● Muzica imblanzeste oamenii sau nici muzi­ca nu mai e ce era acum... 5 ani?
● Uneori ma acapareaza si pe mine fiara Dinlauntru. In lumea de asfalt daca nu musti, sansele tale scad. La un moment dat insa vine farama aceea de Lumina din noi si ne pondereaza, ne intoarce la sinele bun. Revenirea poate fi si prin muzica. As spune nu orice fel de muzica, numai ca atunci ar insemna ca suntem cu totii la fel. Butonul magic de Frumos din fiecare reactioneaza la cate un tip particular de mesaj artistic.

● Tu ti-ai educat publicul. Ai stiut ce sa-i dai, in ce cantitati, sa nu-i dauneze. El, publicul, ce ti-a dat?
● M-a dat pe mine! Ma intreb cum pot deschide portile celui din fata mea pentru secventele de viata pe care poate le vrea inchise, dar care sunt nerezolvate inca. Ma intreb cum pot sa-l indepartez de munca de birou, de cearta cu seful, de trauma unui divort, pentru ca pe toata durata muzicii sa se intoarca spre el insusi, sa aiba momentul lui de odihna. Am venit cu Luna Patrata, am venit cu personajele fantastice, am venit cu recunoasterile dureroase ale relatiilor care nu mai merg, am venit cu vorbe incomode. Cei din fata mea au venit cu mintea deschisa, pe timpul lor si in general dupa ce au platit un bilet, ca sa asculte.

● Folkul mai are sanse de supravietuire in Romania?
● Am senzatia uneori, ca sociolog, ca mi-am ales cea mai potrivita meserie de baza pentru arta pe care o fac. Altfel nu m-as putea disocia de fenomen si as judeca numai in limitele emotio­nalului. Sanse li se acorda de cativa ani celor care vor sa faca parte din acest gen de muzica (cer ingaduinta de a ma referi mai ales la cei tineri). Unii nu stiu sa le foloseasca, unii se pierd prea mult in frustrari pentru a le vedea, altii construiesc pas cu pas. Cea din urma categorie e cea care va ajunge la un moment dat la cel putin o sala de spectacol. Cat despre public, el este primul care acorda sanse acestui gen muzical. Apoi vin organizatorii, care intotdeauna vor nemultumi pe cate cineva (cineva-ul asta pot fi si eu uneori). Peste toate e Muzica...

● Mai urmeaza ceva dupa "Luna Patrata", un al doilea album? Ai cu ce, dar bani sunt?
● Albumul cel nou, tot folk-jazz, va fi lansat la finalul lunii septembrie. Am cu ce, materialul e aproape gata. Am si cu cine – alaturi de mine sunt prietenii dragi si talentati cu care cant in diverse formule (Adrian Cristescu, Tudor Olaru, Dan Nicolau, Claudiu Purcarin, Dragos Serbanescu), exista Tudor Balcu la capitolul organizare si tehnice, exista prietenii cu care ma sfatuiesc si care ma ajuta sa cred. Sper sa nu ma intreb ca in banc "Dar de ce?"... Bani pentru productia de album sunt si oricum vorbim despre o investitie amortizabila (de exemplu, tirajul albumului "Luna Patrata" e aproape epuizat, mai sunt doar cateva exemplare in librarii). Acum se cauta sponsori pentru spectacolul de lansare.