Despre Lohengrin

Istoria muzicii ii acorda compozitorului Richard Wagner (1813-1883) un capitol consistent. Rolul sau in domeniul teatrului liric este coplesitor, mai ales in ce priveste reevaluarea formulei de teatru muzical (intr-un moment in care muzicalul ajunsese sa copleseasca pana la sufocare teatralul, cu tot ce implica el), reconsiderarea raportului cuvant-sunet, aducerea instrumentalului pe pozitie de egalitate cu vocalul si revigorarea armonica a unui gen in care melodia era considerata centrul atentiei.

Cand comentam partiturile wagneriene, nu vorbim de o creatie muzicala dramatica alcatuita din 13 opere si drame lirice cu denumiri complicate.
Rienzi (1842) este o mare opera tragica; Olandezul zburator ( 1843) este o opera romantica; Tannhäuser (1845) este o mare opera romantica; Lohengrin (1850) este "doar' o opera romantica; cele patru parti ale tetralogiei Inelul Nibelungului (Aurul Rinului 1869, Walkyria 1870, Siegfried 1876 si Amurgul zeilor 1876) sunt Bühnenfestspiele – termen intraductibil ce denumeste generic spectacole scenice extraordinare; Tristan si Isolda (1865) este o drama muzicala; Maestrii cantareti din Nürnberg (1868) este o comedie lirica; Parisfal (1882) este Bünenweihfestspiel, din nou un termen intraductibil echivaland cu o actiune scenica teatrala solemna.
Dorinta lui Wagner de a reconsidera, reinterpreta si reinventa teatrul muzical atat in forma cat si in continut si mai ales in spectacol, este evidenta. Va reusi pe parcursul unui drum lung si greu, ce porneste cu Rienzi si se termina cu Parsifal.

Lohengrin se regaseste intr-o parte mediana a acestui parcurs, venind, ca data, dupa Olandezul zburator si Tannhäuser. Sunt partituri ce au inca stranse legaturi cu traditia grand opéra, dar pentru care compozitorul-poet si-a scris propriul libret si in care a inceput deja sa experimenteze noua organizare muzicala – celebrul leitmotiv ce insoteste si simbolizeaza actiuni, obiecte, personaje… si care permite orchestrei sa spuna prin sunete propria ei poveste, adesea neconforma cu povestea comunicata prin cuvinte.

In Lohengrin acest leitmotiv, motiv insotitor nu ajunge inca sa stea la baza unei constructii muzicale, extrem de complicate dar uimitor de logice, asa cum se va intampla in Tetralogie, Tristan si Parsifal. Principiul gaseste insa o aplicatie efi cienta in motivul Graalului, expus in Preludiul operei si care va insoti pe intreg parcursul lucrarii personajul Lohengrin.

Subiect: Actiunea se desfasoara pe parcursul a trei zile la Anvers (Antwerpen), pe malul raului Schelde, in Brabant (astazi Belgia), in prima jumatate a secolului X.

Actul I. (Pe malul raului Schelde, aproape de oras)
Regele Heinrich I Pasararul calatoreste in Brabant pentru a recruta ostasi cu care sa inceapa o campanie impotriva Ungariei. Profi tand de prezenta regelui, Frederic de Telramund o acuza pe Elsa ca si-a asasinat propriul frate, pe Gottfried pentru a accede singura la tronul ducilor de Brabant. Baiatul a disparut dar nu exista dovezi clare care sa dovedeasca vinovatia fetei. Candva, s-a vorbit despre casatoria Elsei cu Frederic, dar acesta a preferat sa o ia de sotie pe Ortrud, descendenta unei familii princiare ce domnise candva in Brabant. Ortrud doreste in secret sa revina, cu ajutorul sotului ei, pe tronul ducatului.
Judecata publica are loc pe malul raului Schelde. Elsa ramane tacuta in fata gravelor acuzatii dar vorbeste despre un cavaler care i-a aparut in vis. Telramund accepta o lupta dreapta cu oricine va dori sa apere astfel onoarea Elsei. Justitia divina il va desemna pe invingator.
Dupa cea de a treia strigare, intr-o barca trasa de o lebada si acoperit cu o armura de argint stralucitoare, apare cavalerul din visul Elsei. Ii ofera ajutorul, se va lupta pentru ea si o va lua de sotie. Pune doar o singura conditie – niciodata sa nu i se ceara sa-si divulge numele si originea. Elsa face solemn promisiunea.
Lupta incepe, Lohengrin il supune pe Frederic dar ii cruta viata. Invingatorul este aclamat si purtat in triumf de popor.

Actul II. (noaptea, in palat )
In vreme ce se fac pregatirile pentru nunta, perechea exilata Ortrud si Friedrich complo-teaza impotriva cavalerului misterios, Lohengrin, acuzandu-l de vrajitorie. Cu falsa umilinta, Ortrud se apropie de Elsa si reuseste sa-i trezeasca indoiala in legatura cu viitorul ei sot. O face sa creada ca va fi parasita de cel pe care il considera alesul ei. Se lumineaza si este ziua in care se va implini casatoria lui Lohengrin cu Elsa.
Cortegiul nuptial se apropie de intrarea in biserica dar mandra si rea, Ortrud iese din multime si, in fata tuturor, o sfideaza pe Elsa care nici macar nu poate rosti numele celui care ii va fi sot. Telramund il acuza si el pe Lohengrin de vrajitorie dar este redus la tacere. Lohengrin refuza sa isi spuna numele si in sufl etul si in mintea Elsei patrund indoiala si teama. Totusi cortegiul isi continua drumul si intra in biserica (celebrul Mars nuptial)

Actul III
Tabloul I (in camera nuptiala)
Coplesita de indoiala si nesiguranta, Elsa pune sotului ei intrebarea fatala: cine esti si de unde vii. Telramund patrunde in incapere cu intentia de a-l ucide pe Lohengrin dar acesta il omoara. Apoi, indurerat, cere garzilor sa duca trupul neinsufletit in fata regelui. Acolo, in fata tuturor, se va justifi ca si isi va dezvalui identitatea.
Tabloul II (pe malul raului Schelde) In fata regelui si a multimii, Lohengrin ii reproseaza Elsei incalcarea promisiunii. Apoi, intr-o minunata arie, vorbeste despre el ca despre un cavaler al Graalului, fi u al lui Parsifal (celebra Povestire a Graalului). Barca trasa de lebada se apropie. Disperata, Elsa implora in zadar iertarea. Lohengrin va parasi Brabantul pentru a se reintoarce in Montsalvat, cetatea Graalului. Inainte de a pleca elibereaza lebada de vraja rea a lui Ortrud si in locul pasarii apare tanarul Gottfried.

CRISTIAN MANDEAL (n. 1946), personalitate a artei dirijorale nationale, cizelat prin studiu cu H. von Karajan si S. Celibidache. Timp de 23 de ani (1987 – 2010) a condus Filarmonica de stat "George Enescu', in paralel fiind si Director Artistic al Orchestrei Simfonice din Haifa si Dirijor rezident al Orchestrei "Haydn' din Bolzano. A dirijat pe 4 continente, in 31 de tari si 24 de capitale, la 16 Festivaluri europene si americane, peste 25 de mari orchestre. A "tinut sub bagheta' peste 50 de lucrari simfonice (in premiera mondiala), de balet dar si opera.


Nascuta la Frank furt, PETRA LANG si-a in ceput studiile muzicala cu lec tii de vioara, apoi a studiat canto cu Gertie Charlent la Academia de Muzica din Darmstadt. Este laureata a concursurilor internationale de la s’Hertogenbosch, a Concursului Robert-Stolz si a concursului Girardi. In prezent, Petra Lang este solicitata intens pentru roluri din repertoriul wagnerian (Kundry, Sieglinde, Brangäne, Venus, Ortrud etc.), in opere de Richard Strauss, Hector Berlioz si in creatii ale lui Gustav Mahler.
Petra Lang a cantat in majoritatea marilor teatre lirice din Europa si Statele Unite ale Americii si la festivalurile de la Bayreuth, Salzburg si Bregenz. A interpretat rolul Ortrud din opera Lohengrin de Richard Wagner cu orchestra WDR, sub bagheta dirijorului Semyon Bychkov, spectacol care a fost si inregistrat

VALENTIN VASILIU este absolvent cu master al Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti (1991). Cele mai semnifi cative momente ale carierei sale internationale de pana acum sunt marele turneu al Operei de Camera din Viena in Japonia, Coreea de Sud si China cand a sustinut rolurile lui Figaro din Nunta lui Figaro si Leporello din Don Giovanni de Mozart, colaborarile cu mari teatre americane de opera, interpretarea de partituri lirice si simfonice in concert in Europa si America si, desigur, rolurile in care publicul bucurstean l-a putut urmari pe scena ONB, printre ele Nourabad (Pescuitorii de perle), Leporello, dr. Bartolo, Escamillo