Interviu cu dirijorul Dan Mihai Goia: "Am încercat să ne ridicăm la înălţimea evenimentului”

● In spatiul muzical romanesc, traditia corala – profesionista si de amatori – are un trecut frumos. Alcatuite la inceput din melomani pasionati, apoi din cantareti cu scoala, corurile au facut, la un anume moment istoric, epoca. Din pacate, despre o miscare corala de masa, de amatori, astazi nici nu poate fi vorba. Iar corurile asa numite profesioniste, din Filarmonici sau din teatre lirice, sunt din ce in ce mai putine si mai… firave (vezi interviurile cu maestrul Stelian Olariu). Nu prea mai exista nici un public pasionat de acest gen. Iar pentru absolventii de la clasele de canto, in marea majoritate a cazurilor, optiunea intrarii intr-un cor echivaleaza cu o… ratare. Sunt sigura ca v-ati izbit de aceste realitati ce nu pot fi contestate….
● Multe din aspectele enumerate de dvs. sunt reale, dar as face si niste rectificari. In primul rand legate de publicul meloman iubitor de muzica corala. El exista, nu este foarte numeros dar este statornic in atitudine si participare. Asteapta cu nerabdare concertele corale de buna calitate, cu repertorii inedite, si nu de putine ori asculta cu pasiune si rabdare prestatiile noastre scenice sau CD-urile realizate de formatia noastra sau a altor corale, fi e profesioniste, fie de amatori. Pentru absolventii claselor de Canto exista si va exista mereu si varianta angajarii in corurile profesioniste. Aceasta nu trebuie considerata o ratare a carierei. Nu toti au sansa si taria de a deveni solisti. Iti trebuie foarte multe date profesionale, afective si morale pentru a fi solist. Este acelasi lucru ca la instrumentisti: multi studiaza, se straduiesc sa ajunga solisti dar se implinesc pe podiumul de concert in cadrul orchestrelor simfonice. Forta si valoarea unui colectiv, coral sau orchestral, este data de calitatea elementelor care il compun si din spiritul de echipa si omogenitate pe care-l realizeaza. Problema principala este scaderea drastica a numarului membrilor corurilor. Fie varsta pensionarilor, fi e lipsa fondurilor pentru noi angajari, fi e stabilirea altor prioritati ale institutiilor artistice sunt cauze reale, uneori dramatice ale stabilitatii si continuitatii calitative a formatiilor corale de pretutindeni. Oricum, eu raman un coralist convins, care a cantat in cor ani multi, a invatat pe altii la Conservator cum trebuie cantat sau dirijat, am scris muzica corala, am dirijat variate formatii corale, si voi sustine muzica corala pentru totdeauna.

● Cateva repere despre istoria Corului Radiodifuziunii Romane.
● Formatia noastra a implinit anul trecut 70 de ani de activitate. In toata aceasta perioada a sustinut sute de concerte vocal-simfonice si a cappella, mii de minute de inregistrari Radio, concerte in tara si in strainatate. A prezentat cu consecventa lucrari de muzica romaneasca. Dintre cei zece dirijori care au condus corala trebuie evidentiata contributia profesionista si longeviva a lui Aurel Grigoras, peste 35 de ani. Eu am sansa sa indrum aceasta corala de exceptie de 11 ani. Printre dirijorii de orchestra cu care am colaborat i-as aminti pe Horia Andreescu, Ludovic Bács, Sergiu Comissiona, Iosif Conta, Enrique Garcia Asensio, James Levine, Igor Markevitch, Zubin Mehta si iata acum, Valery Gergiev.

● Care sunt calitatile care asigura profesionalismul si succesul unui ansamblu coral cu adevarat profesionist.
● In primul rand as mentiona seriozitatea si statornicia in pregatire, pornind de la antrenamentul vocal zilnic, organizat si temeinic. Apoi planifi carea riguroasa si consecventa a asimilarii partiturilor abordate, indiferent de difi cultatea acestora. Intelegerea profunda si redarea sensibila, directa, catre mintea si sufl etul auditorilor, a sensurilor fi ecarei lucrari in parte. Nazuinta de a fi mai buni, de a progresa cuntinuu, de a prezenta concerte de mare calitate, cu repertorii atractive si ingenios alcatuite din punct de vedere conceptual. Intotdeauna pornim de la problemele de natura tehnica, strict muzicala, punandu-ne apoi probleme interpretative cat mai aproape de inefabil, de adevarul artistic.

● In aceasta editie a Festivalului International George Enescu, aveti sansa imensa dar si responsabilitatea imensa de a colabora cu marele Valery Gergiev si Orchestra simfonica a teatrului Mariinsky. Si asta intr-o ampla si profunda partitura enesciana. Cum v-ati pregatit pentru eveniment?
● Desigur ca ne bucura nespus aceasta onoranta colaborare si am asteptat-o cu evidenta emotie dar si cu o reala ambitie artistica. As aminti si faptul ca am mai prezentat cu ani in urma aceasta geniala si subtila capodopera enesciana (in 2001, cu Orchestra din Birmingham, dirijor Sakari Oramo, si in 2003, cu Royal Philharmonic Orchestra, dirijor Horia Andreescu, tot in cadrul Festivalului George Enescu). Maestrul Valery Gergiev este un dirijor special, cu o putere empatica si de transfi gurare total deosebita, iar membrii orchestrei simfonice a Teatrului Mariinsky sunt fara indoiala instrumentisti de mare clasa si seriozitate. Am incercat sa ne ridicam la inaltimea unei astfel de colaborari pregatind din timp si in amanunt prezenta noastra – de puritate si culoare – din Finalul acestei magnifi ce simfonii enesciene, pe care am inteles-o mai bine reluand-o, cunoscand-o tot mai intens, transportandu-ne artistic catre profunzimile ei de frumos.