Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În această lună. Teatrul de Operetă a programat 10 reprezentații, de la cele mai noi producții de operetă realizate până la spectacole-concert de musical și muzică de film sau spectacole de dans.
Îm 3 mai, iubitorii genului s-au putut delecta cu un… Vis de iubire, un prilej pentru a putea asculta vocea minunată a tenorului Alin Stoica, un tânăr aflat deja în plină ascensiune.
Data de 11 mai oferă reîntâlnirea cu Liliacul de Johann Strauss, cea mai recentă premieră a teatrului.
Liliacul (în germană, „Die Fledermaus”) este o operetă în trei acte de Johann Strauss – fiul (25 octombrie 1825 – 3 iunie 1899), cu un libret de Karl Haffner și Richard Genée după vodevilul „Le Réveillon” scris de Henri Meilhac şi Ludovic Halévy. Premiera a avut loc la Viena, la „Theater an der Wien”, pe data de 5 aprilie 1874.
Doctor Falke, prietenul domnului Eisenstein, pune la cale o farsă, pentru a se răzbuna pe acesta pentru o poveste mai veche: după un bal mascat, Eisenstein l-a lăsat pe Falke beat într-o grădină publică, îmbrăcat în costum de liliac, spre batjocura mulțimii, motiv pentru care lui Falke i-a rămas porecla de „Liliacul”.
„Să facem un exercițiu de imaginație – haideți să încercăm găsirea unei justificări pentru incredibila blazare a Prințului Orlofsky. Pornind de la premisa că prințul este sincer în plictiseala sa cronică (altfel ce rost ar mai avea toată tevatura), credeți oare că la nici 20 de ani poate cineva, oricât de bogat și de răsfățat ar fi, să nu mai găsească vreo bucurie în multitudinea de plăceri pe care i le oferă viața? Iar acest comportament hedonist mă duce cu gândul la un celebru personaj victorian, Dorian Gray, care, la rândul său, mă duce cu gândul la un alt celebru personaj victorian, Contele Dracula. Iar de la „Dracula” la „Liliacul” mai este de făcut un singur pas… în cheie victoriană, bineînțeles. Ca exercițiu de imaginație, vă invit să-l facem împreună!”, afirmă Cătălin Voineag – regizor artistic la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”
Conducerea muzicală: Constantin Grigore
Citește pe Antena3.ro
Regia artistică și adaptarea libretului: Cătălin Voineag
Scenografia: Elisabeta Făcăianu
Coregrafia și mișcarea scenică: Elena Zamfirescu
Dirijorul corului: Aurel Muraru
Lighting design: Bogdan Gheorghiu
Costume: Matteo Mazzoni, Elisabeta Făcăianu
În distribuţie: Alfredo Pascu, Doina Scripcaru, Daniela Bucșan, Cătălin Petrescu, Orest Pîslariu-Ranghilof, Cristina Trandafir, Valentino Tiron, Florin Budnaru, Cristian Caraman, Maria Baciu
Figurație specială – Brigitta & Franciska Volsik
Distribuţie balet:
Şoriceii: Eugenia Stoian, Raisa Radamovschi, Corina Andreica, Gabriela Pojoreanu, Sabina Ioniță, Denisa Anastasiu
Cupluri: Monica Strat, Diana Marin, Camelia Ghiţă, Oana Vâlceanu, Andrei Ciobanu, Octavian Ştefănescu, Lorendi Rădulescu, Ştefan Băloi
Următoarea seară (12 mai) este rezervată dansului, într-un eveniment special, coordonat de Alin Gheorghiu, cu coregrafii diverse.
„Seară de dans la Operetă” este un spectacol în care balerinii Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian” vor interpreta unele dintre cele mai cunoscute și frumoase momente de balet clasic, neoclasic, contemporan și dans de caracter.
Evenimentul este coordonat de Alin Gheorghiu, fost prim solist și maestru de balet al Operei Naționale București, care din decembrie 2017 a preluat și funcția de coordonator balet al Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian”.
„Balerinii Teatrului Naţional de Operetă şi Musical „Ion Dacian” vă propun o seară de balet a renașterii, a muncii, a diversității stilurilor de dans. Realizată împreună cu suflet, sacrificiu și dăruire este, poate, primul pas către un nou drum. Un drum al normalității creatoare. Este o seară a pasiunii pentru dans renăscută! Dansul mai întâi de toate!”, promite Alin Gheorghiu
În program: Uvertură din opereta „O noapte la Veneția” Quisaz, Quisaz, Quisaz, Variație Kitri din baletul „Don Quijote” – Act I, Musical Cats, What About Us, Respiro, In The Mood, Queen, Money, Valsul „Dunărea Albastră”, Muzicalul Chicago, French Can – Can, Serpentine, And I Love You So, Adios Nonino, Variaţia Amoras din baletul „Don Quijote”- Act II, Dans rusesc din opereta „Victoria și-al ei husar”, Ballerinas, Polka din opereta „Sânge Vienez”.
Unul dintre cele mai importante și dificile titluri de operetă, un spectacol de mare complexitate vocală și scenică - “Țara Surâsului” de Franz Lehár - va avea loc pe 19 mai și va prilejui pătrundrea în lumea orientală plină de mister.
„Țara surâsului”, operetă romantică în 3 acte de Franz Lehár, după un libret de Ludwig Herzer și Fritz Löhner-Beda, este o poveste imposibilă de iubire între două lumi. O poveste dulce-amăruie strivită de diferențele culturale dintre educația europeană și tradiția chineză.
Aflat în postul de ambasador la Viena, prințul Sou-Chong o cunoaște pe Lisa, fiica feldmareșalului Ferdinand Lichtenfels. Simțindu-se puternic atras de frumusețea tinerei, Sou-Chong îi face Lisei o curte discretă. Lisa, fascinată de lumea orientală, de misterul pe care îl ascunde surâsul permanent și amabil al prințului, pornește într-o mare aventură, urmându-l pe Sou-Chong în China.
„Dacă ar fi să inventez un subtitlu pentru opereta „Țara surâsului” de Franz Lehar, acesta ar fi … „Povestea unei iluzii”. Iubirea europenei Lisa pentru prințul chinez Sou-Chong este o iluzie superbă la care fiecare femeie are dreptul să viseze.
Astăzi, bariera distanței, a concepțiilor despre lume și viață, aproape nu mai există decât în colțuri din lume în care vorbim despre extremism. În secolul trecut, bariera exista.
De aceea, o poveste de dragoste între o europeană emancipată ca Lisa și un chinez supus rigorilor funcției dar, mai ales, al tradiției milenare precum prințul Sou-Chong , nu poate avea un final fericit.
Sunt convinsă că Lisa s-a simțit atrasă încă din copilărie de fascinația orientului îndepărtat din poveștile celor 1001 de nopți. Crescând, această fascinație s-a accentuat. A întâlnit „prințul din poveste” și a crezut că a întâlnit fericirea ideală. Când ea a plecat în lumea lui, a realizat că vede realitatea dură a diferențelor de mentalitate, de educație, de obiceiuri, trăind cea mai cumplită deziluzie.
În mod simbolic, am dorit să materializez sensibilitatea și sufletul Lisei prin întruchiparea fascinantei păsări Luan din mitologia chineză. Aceasta preia, pe parcursul desfășurării evenimentelor, stările succesive de fericire, tristețe, zbucium și dezamăgire ale Lisei. În contrast cu grația acestei păsări există rigiditatea MĂȘTII din „Țara surâsului”. După cum spune chiar prințul Sou-Chong, „își ascunde trăirile sub masca surâsului”. Masca se augumentează, devenind mult prea apăsătoare pentru Lisa. Masca milenară nu cunoaște și nu acceptă toleranța. Sufletul Lisei nu acceptă compromisul. De aici, finalul trist, inevitabil.
Împreună cu dirijorul Lucian Vlădescu, scenograful Cătălin Ionescu Arbore și coregrafa Mălina Andrei, am imaginat un spectacol în care o iubire arzătoare și coexistența a două civilizații puternic conturate să trezească în public poezie, romantism, chiar dramatism uneori, într-o fluență cinematografică a desfășurării acțiunii. Proiecțiile Ancăi Albani contribuie și ele la poezia imaginilor, fiind concepute pentru a sublinia o stare, o idee, o…iluzie.
Muzica fermecătoare a lui Lehar ne-a fost călăuza principală în acest minunat drum către „Țara surâsului”. Consistența partiturii apropie această creație de muzica de operă. Cu siguranță, Lehar a fost influențat în concepția sa dramaturgic-muzicală de prietenul său Giacomo Puccini în lungile lor discuții despre arta sunetelor.
Mulțumesc colectivului Teatrului Național de Operetă și Muzical „Ion Dacian” pentru această colaborare, mai ales că se materializează în anul în care împlinesc 30 de ani de activitate în slujba artei spectacolului muzical”, mărturiseşte Anda Tabacaru – regizor artistic
„Opereta, ca soră mai mică a operei, este un gen care de la începuturi a avut deopotrivă admiratori şi duşmani. Aceştia au luptat, în toate timpurile, fie pentru afirmarea ei fie pentru ponegrirea ei, cu o pasiune devastatoare. Franz Lehar, un apărător fervent şi un compozitor de mare rafinament, a căutat, prin creația sa să demonstreze legătura foarte strânsă dintre operă şi operetă. „Țara Surâsului” este creația cea mai valoroasă a compozitorului şi, în acelaşi timp, o excepție în cadrul genului, acea excepție, care are menirea de a confirma regula. Este singura operetă care are un final trist. În schimb, muzica sa, sub frumusețea sa melodică, ascunde complexități de natură operistică, iar profunzimea caracterelor şi a relațiilor dintre acestea este uimitoare.
Împreună cu regizoarea Anda Tăbăcaru am încercat să scoatem în evidență forța dramatică a acestei lucrări. Am imaginat un spectacol care să conțină o nostalgie aparte față de exotismul culturii şi civilizației chineze. Am vrut să subliniem diferența radicală dintre cele două lumi fascinante, fiecare în felul său. Punctul central al educației europene, reprezentat prin societatea imperială vieneză a începutului de secol XX este la un pol extrem față de tradiția, obiceiurile şi viața din China orientală. Fără a căuta să facem o reconstituire istorică, cele două lumi se diferențiază atât prin gama de culori aleasă, cât şi prin atmosfera total diferită a imaginii scenice. Dacă zona vieneză, este plină de o eleganță severă, ce conține o varietate de combinații dintre alb şi negru, cu câteva accente, date mai mult de străluciri decât, de alte culori – aurul şi argintul având doar rol ornamental – zona orientală abundă de culoare, în special roşul, culoare imperială, de sărbătoare, folosită adesea la ritualurile de nuntă. Simbolul ales de noi pentru a reprezenta China orientală este imaginea măştilor antice aurite amestecate printre statuetele tradiționale ale marilor înțelepți chinezi. Acestea aduc greutatea miilor de ani de cultură şi civilizație, a unui tărâm foarte special şi foarte greu de descifrat, pentru noi, europenii.
Departe de a dori să realizăm o reconstituire cinematografică, costumele caută să aibă fastul deosebit al Curții Imperiale chinezeşti, prin clasicul hanfu (chimono chinezesc), caracterizat prin culori tari şi bogat ornamentate.
Un moment special este scena cu cor din actul II. Aici, mulțimea poporului chinez este tratată ca o forță reală, folosind efectul culorii negre şi folosind din nou simbolul măştii, pentru a multiplica numărul componenților corului, subliniind greutatea şi masivitatea scriiturii muzicale.
Prologul şi epilogul pe care l-am gândit împreună, are rolul de a clarifica relația dintre cele două personaje ale dramei, reprezentând fiecare lumile atât de diferite, Lisa şi Sou-Chong. Noi ne-am imagina că ei se reîntâlnesc după 30 de ani, după ce fiecare a apucat pe drumul său. Această reîntâlnire face ca distanța ce-i separă să fie şi mai clară, mai mare, mai dură. Doar fumul nostalgiei, amintirea unei poveşti de dragoste, petrecută în tinerețe. Exaltarea de atunci nu duce la nicio finalitate. Într-un cadru care sugerează interiorul unui muzeu, costumele aparținând epocii din timpul celui de-al 2-lea război mondial se întrepătrund cu exponatele orientale din vitrine, iar personajele principale, acum îmbătrânite, se găsesc față în față. Costumul ei elegant, în pas cu moda vremii accentuează distanța enormă de timp, creată față de acelaşi hanfu pe care el îl purtase şi acum 30 de ani.
Intenția noastră a fost aceea de a crea un spectacol viu, adevărat, plin de romantism, cu accente de umor şi întâlniri tragice, ingrediente specifice operetei. Culoarea imaginii scenice este cea care formează aerul care uneşte aceste ingrediente, la fel precum muzica dă importanță şi greutate situațiilor dramatice”, explică scenograful PhD. Arh. Cătălin Ionescu Arbore.
În distribuţie: Alfredo Pascu, Doina Scripcaru, Anton Zidaru, Mediana Vlad, Cristina Osiceanu, Letiția Vlădescu, Orest Pîslariu Ranghilof, Cristian Caraman, George Matei, Arnold Mack, Marius Meragiu Bogdan Ardeleanu
Patru admiratoare: Carmen Angheloiu, Ileana Lenghel, Corina Plopeanu, Aurelia Tudor
Sou-Chong (după 30 de ani) – Cătălin Cocheș
Lisa (după 30 de ani) – Eugenia Ilinca
Fiul lui Sou-Chong – Ștefan Băloi
Distribuție balet: Monica Strat, Eugenia Stoian, Oana Vâlceanu, Diana Marin, Dana Moise, Geraldina Petre, Raisa Radamovschi, Camelia Ghiță, Gabriela Pojoreanu, Sabina Ioniță, Cristina Osiceanu, Marian Chirazi, Relu Dobrin, Lorendi Rădulescu, Andrei Ciobanu, Octavian Ștefănescu
Orchestra de scenă: Mihai Predescu (vioară), Gabriel Joițoiu (violoncel), Adina Cocargeanu (pian), Imola Tamaș (percuție)
Figurație specială: Papa Dumitru, Iacob Petre, Branderburg Ștefan, Emil Popescu
Publicul regăseşte cumva atmosfera din China prin locul de naștere al protagonistului concertului din 24 mai, Fan Shuang, bariton ce a fost în atenția publicului român datorită televiziunii și aflat acum pentru prima dată pe scena Teatrului de Operetă, cu Simfonii de primăvară.
Fang Shuang s-a născut în China, în orașul Qingdao pe 19 Februarie. A studiat pianul între 5 și 11 ani. În 2005 a venit în România urmându-i pe părinții lui și în același an a început să studieze canto în particular cu dna profesor Zhou Cuncun. În 2006 a început studiile la Universitatea Naționala de Muzică din București, la clasa domnului Ionel Voineag și a dnei Andreiana Geamănă-Roșca la acompaniament canto. În 2012 a absolvit masterul, secția canto clasic, însă este pasionat de romanțe, considerându-le muzică de calitate. Din 2013 a devenit solistul principal al Operei Comice pentru Copii, unde a interpretat roluri în Don Pasquale, Hansel & Gretel, Mam’zelle Nitouche, ,,O noapte la Veneția, Die Zauberflote” (Flautul Fermecat), Peter Pan, Pimpinone. În 2017 a participat la emisiunea ,,Românii au Talent”, unde a interpretat melodia ,,Copacul” în preselecție, obținând Golden Buzz de la Pavel Bartoș și Smiley. În semifinală a interpretat ,,De-ai fi tu salcie la mal”, iar publicul român l-a ales ca prim finalist. În finală a interpretat melodia ,,Of, inimioară!”, obținând locul 3.
Fang iubește țara noastră, considerând-o ,,a doua lui casă” și nu ezită să spună acest lucru la fiecare apariție TV pe care o are. ,,Anul 2019 are o semnificaţie aparte, deoarece marchează 70 de ani de relaţii diplomatice neîntrerupte între România şi China. Este remarcabil modul în care cele două ţări au reuşit să ofere un model solid de cooperare interstatală, bazată pe prietenie şi sprijin reciproc.”
Întrucât publicul român îl îndrăgește, Fang și-a propus să-l surprindă din nou, sărbătorind frumoasa legătură dintre cele doua țări, prin cel de-al doilea concert al său, care va însemna răsplata tuturor anilor de studiu și de dăruire față de țara noastră!
În această perioadă teatrul doreşte să atragă cât mai mulți tineri soliști spre scena Operetei și îi încurează să debuteze în spectacole, pentru a se dezvolta și a-și atinge potențialul maxim. Un exemplu este baritonul Silviu Mihăilă, care va debuta în spectacolul “Parfum de femeie”, ce va avea loc pe 26 mai.
Tenorii George Ionuț Vîrban, Andrei Pleșca, Florin Budnaru și baritonul Silviu Mihăilă (debut) se întâlnesc pe scenă cu renumita soprană Bianca Ionescu–Ballo, prim-solistă a Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, pentru un spectacol muzical ca un parfum – suav, delicat și, totodată, puternic. Parfum de femeie este o încântare pentru toți iubitorii de musical, având ca ingrediente cele mai cunoscute piese de dragoste acompaniate la pian de Alexandru Burcă.
Gianina Meragiu (vioară) va completa alături de soliști călătoria muzicală cu pagini instrumentale celebre. Piese cunoscute precum Non ti scordar di me, La mer, Belle, C’est magnifique, You don’t bring me flowers, Strangers in the night, My way, Cel mai frumos tangou din lume, Con te partiro … sunt doar unele dintre surprizele pregătite de artiștii Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”.
Cu siguranță „Parfum de femeie” este modul în care vei putea bucura inima oricărei femei din viața ta, mamă, bunică, iubită sau soție!
Despre alți tineri și alte debuturi, în curând! Sigur că în paralel cu spectacolele programate se repetă intens pentru premiera musicalului “Kiss me, Kate” de Cole Porter, ce va avea loc în această toamnă.
