Poartă-n rucsac metafora

Unde? Desigur in trecut, in carti adica. Dar azi mai exista oare acesti poeti de clipa existentiala, acesti aventurieri, acesti oameni pentru mine perfecti. Pentru ca poarta-n rucsac metafora, pentru ca sunt poetici, pentru ca sunt proiectia darurilor ne­spuse. Azi, lumea alearga, alearga, se grabeste, fuge, nu se opreste. Trebuie sa gasesc pe cineva caruia sa nu-i pese de toate astea sau macar sa-mi dea impresia asta. Si uite ca daca tu canti, gasesti.

– De unde vine Luiza Zan?
– Vine de la Tulcea.
– Ce este?
– Una dintre cele mai bune voci din jazz-ul romanesc.
– Are rezultate?
– A fost premiata la Festivalul de Jazz de la Montreux.
– Ce-a-nvatat?
– Canta de la 4 ani, a invatat pian, vioara, voce, desigur, obligata de mama, dar si de dra­gul profesorilor de fizica si mate, dar si pe furis, pentru ca-i placea.
– Unde-a cantat?
– La Montreux cu Geri Allen, Real Books, Hakim, Bob Hurst, Diana Krall.
– De ce-a venit in Bucuresti?
– Ea spune ca a venit in Bucuresti sa se impli­neasca.
– Adica?
– Asa. Ca nu prea a avut succes, dar nu a disperat.
– Din ce traieste?

Citez din ea: 'Muzica e si ea o meserie si, daca ai nevoie, poti sa traiesti din ea'.
– Deci, traieste din muzica.
– Ce-i place?
– Muzica.
– Muzica, muzica si altceva?
– Ii mai place poezia, apoi limbile straine. Invata portugheza si maghiara. Ii place sa aiba putere si sa convinga lumea, ii place sa-i vada pe oameni dezbracati de fals, de clisee. Ii place ca ajunge la suflet prin muzica.
– Frumos! Si mai ce?
– Lumea sa inteleaga nevoia de muzica.
– Ce nu-i place?

– Suficienta la artisti. Nu-i place ca romanii asteapta mult de la ceilalti, nimic de la ei. fii face o observatie interesanta: Romanii tind sa se opreasca la nivelul la care sunt apreciati. Nu mai canta, nu mai exista autocritica. Mentalitatea este las’ ca merge si asa 'ucide vointa, mersul pe ape'.
– In ce crede?
– In miracol.
– Aha! Cum se vede pe ea?
– Ii place asa cum este si 'vreau ca si lumea sa ma accepte asa cum sunt'. Vrea sa-i vada pe oameni zambind si cantand.
– In ce crede?
– In prietenie.
– Are prieteni?

– Multi, prieteni de shopping, prieteni de vorba, prieteni de filozofeala, prieteni cu care iese in lume si prieteni pe care-i vede rar, dar care locuiesc in sufletul ei!
– In ce mai crede?
– In ingeri.
– Cum?

– Cea mai tulburatoare cantare din viata ei a fost intr-o zi, cand nu mai voia sa cante (avea un necaz mare). 'Eram in spectacol si cerseam sfarsitul spectacolului. fii atunci, am simtit o apasare pe umarul stang, ca si cum cineva se sprijinea de mine. fii atunci am avut revelatia ca ce fac nu e intamplator, ca toate au un inteles, ca nu tine doar de mine, ca eu sunt un instrument a ceva divin. Muzica e ceva divin.'

– Cum explica asta?
– Ea spune ca orice explicatie ar fi penibila, absurda.
– 'Piesa mea preferata Lost April – cantata de Nat King Cole'.
O inscriu pe Luiza Zan la Boema pentru spiritul liber, pentru parerile ei atat de pline de candoare, de seriozitatea, responsabilitatea si poezia care o caracterizeaza.

Citește pe Antena3.ro

Ștefan Mandachi își cere scuze după ce l-a susținut și votat pe Călin Georgescu: „Am greșit”. Duminică se bucurase de victoria acestuia