Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Opera Lohengrin de Wagner face parte din acea categorie speciala de capodopere – asemeni Flautului fermecat de Mozart – atat de bogate in sensuri si semnifi catii incat pot fi receptate pe diferite paliere de sensibilitate si intelegere. Lohengrin pune intrebari tulburatoare despre om si destin, despre credinta si indoiala, despre relatia omului cu divinitatea si despre aspiratia acestuia spre perfectiunea divina, ce nu poate fi atinsa din pricina limitelor omenesti.
Am fost intrebat daca spectacolul pe care il pregatesc va fi clasic sau modern. Greu de dat un raspuns transant la aceasta intrebare, pentru ca, in cazul spectacolului de opera, fi ecare intelege altceva prin clasic si modern. Daca prin clasic intelegeti ca in scena sa vedeti stejarul-stejar, catedrala-catedrala, sau patul nuptial-pat nuptial, atunci nu, nu este un spectacol clasic. Daca prin modern intelegeti sa vedeti in scena extraterestri sau oameni-sobolani, atunci nu, nu este un spectacol modern. Daca in schimb prin clasic intelegeti un lucru amanuntit al regizorului cu interpretii pentru obtinerea celor mai fine nuante de expresie, in buna traditie a regiei de opera, atunci da, este un spectacol clasic. Iar daca prin modern intelegeti un spectacol construit intr-o cheie simbolica, ce incearca sa treaca dincolo de povestea imediata si de contextul ei istoric, atunci da, este un spectacol modern.
In ultima instanta, cred ca spectacolul pregatit de mine si colaboratorii mei este, deopotriva, clasic si modern, adresandu-se atat sensibilitatii – prin momente de emotie, tandrete, piosenie – cat si ratiunii spectatorului modern, indemnandu-l – prin simboluri si leitmotive vizuale – la o meditatie asupra eternei dileme omenesti a crede sau a cerceta.
In varianta noastra, spectacolul Lohengrin se adreseaza si celor care cred, si celor care cerceteaza. Si pe unii, si pe altii ii invit sa se lase vrajiti de muzica lui Wagner, iar la sfarsit, eventual, sa decida daca au vazut un spectacol clasic sau unul modern.
Stefan Neagrau
Absolvent al Academiei de Teatru si Film (Facultatea de Regie), Stefan Neagrau a studiat regia de opera la Conservatorul din Bucuresti . In 1992 a intreprins o calatorie in Europa, specializandu-se la teatrele lirice din Viena, Paris, Londra, Leeds, Glasgow.
Din 1990 este regizor al Operei Nationale Bucuresti , iar din 1995 este profesor asociat al Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti , colaborand in prealabil cu Studioul Cinematografi c din Buftea si cu Circul de Stat Globus.
De-a lungul carierei, a pus in scena mai multe spectacole dintre care amintim Elixirul dragostei, Così fan tutte, Casatoria secreta, Madama Butterfl y, Lysistrata si multe altele. A facut de asemenea asistenta de regie pentru spectacolele semnate de Catalina Buzoianu, Hero Lupescu, Andrei Serban, Alexandru Tocilescu etc.
Soprana americana EMILY MAGEE are virtutile unei vedete: voce vibranta, inteligenta artistica, prezenta
scenica. A debutat in 1995 la Chicago in rolul Fiordiligi din Cosi fan tutte. Apare pe scene cu prestigiu din Europa, Japonia, Statele Unite, la Festivalurile de la Bayreuth si Salzburg. Repertoriul sau cuprinde o paleta stilistica diversa, de la Britten la Zandonai, cu preferinta pentru lucrari de R. Strauss, Wagner, Janacek, dar fara a omite creatii de Verdi ori Puccini. Elsa din Lohengrin de Wagner este unul dintre rolurile care ii aduc succese constante.
Tenorul dramatic JOHAN BOTHA s-a nascut (1965) si a studiat in Africa de Sud. A venit in Europa in 1990, afi rmandu-se pe plan international prin rolul lui Pinkerton la opera Bastille din Paris (1993). A cantat apoi in toate marile teatre: La Scala, Covent Garden, Metropolitan etc. In prezent este angajat la Opera de Stat din Viena, care i-a conferit in 2003 titlul de "Österreichischer Kammersänger'. Canta mai ales repertoriu italian dar si roluri din opere de Wagner si R. Strauss. Este cetatean austriac din 1998.
