Încă odată, actorul George Drăghescu scoate o carte minunată "cu actori”, care scriu "despre actori”, lucruri care-i interesează "pe actori”. Sunt oameni care trăiesc modest şi cuminte şi fac lucruri minunate, din vocaţie. A muncit şi a adunat ca o furnică "scriitură” de actor – sublimă, originală, incitantă.
Şi cum să trec peste Ion Manu. Tot ce scrie el e teribil. Ion Manu: "Am fost chemat la Naţional, figurant cu 25 lei lunar. Nici nume n-aveam. Mi se zicea Domnul ăla ... Băiatul ăla... ăla. Nu eram admişi în cabine. Ne-mbrăcam în picioare, în pod. În aceste luni a clocotit în mine gândul să ajung şef de grevă. I-am convins pe ceilalţi
- Am auzit că aveţi un mare defect!
Am îngălbenit!
De altfel, acelaşi defect îl am şi eu. Sunt sărac ca şi voi. Vă cunosc meritele. Vă invit să reveniţi în teatru. Deocamdată cu 50 lei lunar.
Era o avere, dar noi tăceam. El a întrebat:
- Ce spuneţi?
- Noi suntem mai mulţi!
- Copilărie romantică. Aţi plecat
Eu am scris o cerere:
Directorul nostru, carele este în
Împărăţia teatrelor, aplaude-se
numele tău, facă-se voia ta, precum
la repetiţii aşa şi la spectacol.
Lefşoara noastră cea de un pol
jumate mareşte-ne-o nouă astăzi
şi ne iartă greva noastră, precum
şi noi iertăm înjurăturile regizorului,
Şi nu ne duce pe noi în provincie
Ci ne angajează din nou. Bis!”
Ion Manu, actor minunat, a fost părintele Sandei Manu, unul dintre profesorii cei mai buni pe care i-a avut învăţământul artistic, regizor deosebit, fiinţă capricioasă şi extrem de inteligentă. Mulţumesc Lui Dumnezeu c-am trăit în acelaşi timp şi că am putut s-o cunosc şi ferice de cel numit George Drăgulescu, care a adunat atîtea lucruri minunate într-o carte.