Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Să-ţi ajuţi aproapele atunci când are nevoie de sprijin sau să fugi până nu ai fost văzut de cineva şi să laşi totul baltă, chiar dacă acel care aşteaptă ajutorul tău zace într-o baltă de sânge? Este ideea piesei dramaturgului rus Oleg Bogaev "Dawn Way", care a văzut lumina rampei de curând la Teatrul Naţional din Iaşi. "Dawn Way (Oameni slabi de înger. Ghid de folosire)" – aşa se intitulează spectacolul montat de Radu Afrim în Sala Cub, care trezeşte curiozitatea spectatorilor, mai ales că regizorul a avut grijă să alimenteze această curiozitate din timp, postând înainte de premieră, pe o reţea de socializare, atât fotografii, cât şi "trailerul" spectacolului în care e folosită piesa "Stallions" (Armăsarii) cântată de Marissa Nadler. E ceva unicat, provocator, misterios.
Parabola social-filosofică din textul lui Bogaev oferă prilej de cugetare tuturor, permiţând o mare libertate regizorilor care se încumetă să pună piesa în scenă şi care au ceva de spus, evident. Bogaev face parte din curentul denumit la ruşi "Noua dramaturgie". Aceşti noi dramaturgi erau în perioada Perestroikăi adolescenţi şi au devenit maturi în perioada capitalismului sălbatec rusesc, de după puci. Viaţa lor trăită în aceste intervale de timp, când încercau să viseze, dar visul li se întrerupea, se stabileşte între spaţiile rândurilor de texte pe care ei le scriu. Scriu adesea dur, sarcastic, scot în vileag probleme morale. Pun întrebări, dar nu dau şi nu caută răspunsuri. Tema piesei lui Bogaev este legată de "lumină şi întuneric". Arată "drumul spre pierzanie" pe care merge omul.
Bogaev pune ca un fel de explicaţie la "Dawn Way": calea spre abis, spre pierzanie, fără oprire, iar "Dawn Way" i-a rămas în memorie auzind cântecul "Please quit your low down ways" al lui Bob Dylan. A scris astfel 16 scene, care redau un spaţiu abstract. Acţiunea se desfăşoară noaptea, pe o şosea lăturalnică, la câţiva kilometri de o autostradă. Diferite personaje, grupate în special câte două, lovesc cu maşina un înger, ele crezând că e un om. Îşi pun întrebarea legată de moralitate: să-l ajute pe cel căzut sau să plece cât nu i-a văzut cineva. Găsesc motive, scuze de a-l lăsa pe marginea drumului. Îngerul însângerat, nici mort, nici viu, este abandonat de fiecare dată. De fapt, e un caleidoscop al tipologiilor sociale întâlnite astăzi pretutindeni.
Radu Afrim, care se pliază ideilor unei asemenea generaţii zbuciumate, precum cea a lui Bogaev, disecă piesa, plasând acţiunea, aşa cum sugerează indirect autorul, între Rai şi iad. Creează o atmosferă aparte a acestei situaţii provocatoare. El dă indiciul de la început: în centrul scenei e un bar cu... îngeri. E un fel de intersecţie de fapt între Rai şi iad. În dreapta – un ecran. Pe ecran secvenţe filmate: maşinile în care stau personajele câte două lovesc îngerul. Apoi în scenă apar personaje-perechi, jucând dialogurile. Astfel vin pe rând Amantul şi Amanta, Deputatul şi Bodyguardul, Soţul şi Soţia, Deţinutul 1 şi Deţinutul 2, Năsosul şi Clăpăugul, Mireasa şi Mirele, Regizorul şi Compozitorul, Şefa şi Muncitorul, Soţia şi Gravida, Orbul şi Oarba, şoferul şi Expeditorul, Asistenta şi Doctoriţa, Bătrâna şi Bătrânul şi în ultima scenă Dumnezeu şi Diavolul. Patru îngeri servesc la bar şi toţi patru sunt, pe rând, cei "loviţi".
Ce este de fapt? Un pariu între Diavol şi Dumnezeu. Diavolul mărturiseşte triumfător că s-a distrat cu "tot circul ăsta". Omul a fost pus la încercare. Dumnezeu a pus îngerul în calea lui, dar omul nu-l salvează. Deşi mâhnit, Atotputernicul nu se lasă manipulat de diavol, care vrea nimicirea oamenilor. EL vrea totuşi să continue acest "test", pentru că nu crede că "oamenii sunt o cauză pierdută", aşa cum spune satana. Şi mai lasă un înger în calea lor.
Jocul gândit de Afrim este detaşat, dă consistenţă ideii lui Bogaev (influenţat de Brecht). Şi de această dată, regizorul a lăsat să se vadă talentul său nesecat. A realizat acest mister contemporan împreună cu trupa ieşeană, care a comunicat responsabil cu cel considerat controversat: actori mari, experimentaţi, actori mai tineri, studenţi (în ordinea alfabetică): Doru Aftanasiu, Silvia Băleanu Popa, Andreea Boboc, Daniel Busuioc, Anne Marie Chertic, Petrică Ciubotaru, Ionuţ Cornilă, Puşa Darie, Doina Deleanu, Radu Ghilaş, Octavian Jighirgiu, Liviu Manoliu, Florin Mircea, Alina Mândru, Dumitru Năstruşnicu, Catinca Tudose, Gelu Zaharia, precum şi Loredana Coşovanu, Alexandru Dobinciuc, Dumitru Georgescu, Vlad Volf. Din echipa de realizatori au făcut parte şi Rodica Arghir (costume), Alexandru Condurache (video). Decorul poartă semnătura "9.Opţiune". Este un spectacol închegat şi frumos, care îţi dă la final temă de gândit: alergi, te agiţi şi habar nu ai că ţi se poate întâmpla oricând ceva. E adevărat, indiferent cine o spune, Dumnezeu sau satana.
Citește pe Antena3.ro
