Gigi Căciuleanu şi-a găsit rădăcinile... La Măşcăuţi, Basarabia, mai rezistă conacul familiei şi seculara salcie japoneză

Sunt locuri pe lumea asta ţinute de Dumnezeu  aproape, chiar dacă de-a lungul istoriei acestea au fost vitregite. Într-o lume atât de pragmatică, pe care o traversăm, asemenea locuri păstrează lucruri sacre, deşi sunt cufundate în memorie. Am văzut zilele trecute un asemenea loc, cu prilejul venirii la baştina bunicilor a celebrului dansator şi coregraf Gigi Căciuleanu: la Măşcăuţi, o localitate aflată la circa 60 km de Chişinău. Aici mai există conacul strămoşului său Ion Sârbu, boierul poet şi fabulist de la mijlocul secolului al XIX-lea, despre care se spune că sfida, prin editarea cărţilor sale în limba maternă, direcţia generală a cenzurii ţariste, căci aceasta promova publicaţiile şi cărţile ruseşti. Aici există încă un copac secular, sădit de familie, un copac rar pe aceste meleaguri: salcia japoneză (sophora japonica). Conacului i se mai spune “Căsuţa limbii române”. Din părţile lui originale, se mai păstrează veranda din lemn. Copacul lui Sârbu este ocrotit de ecologişti. Vara e verde, iar toamna rămâne golaş, văzându-i-se ramurile groase, de parcă i-ar creşte rădăcinile din cer.

Gigi Căciuleanu, cuprins de emoţii, căci vedea pentru prima dată locurile, dar le recunoscuse din poveştile bunicii sale, care vorbea zilnic despre Măşcăuţi, s-a aşezat pe pragul conacului (a adăpostit în perioada sovietică spitalul satului) şi a spus, parcă pentru cei plecaţi în Ceruri, ţinând în mână icoana cu chipul Sf. Gheorghe primită în dar: “Am venit!”. Apoi s-a dus la copac, îmbrăţişându-l şi sărutându-l. Îl răvăşiseră emoţiile.

A intrat şi în biserica satului, ctitorită de străstrăbunicul său Alexandru Sârbu. Apoi s-a recules la cimitir, unde sunt mormintele strămoşilor şi desigur cel al poetului Ion Sârbu.
Emoţionantă a fost întâlnirea cu mulţi locuitori din Măşcăuţi, care ştiau foarte multe lucruri despre Gigi Căciuleanu, dar punându-i totuşi fel de fel de întrebări despre profesia sa, despre călătoriile sale pe toate meridianele lumii.

Artistul a asemuit copacul cu un dansator în etate. “Acest pom dansează, îl mişcă vântul şi istoria. Bunica îmi povestea despre tihna exterioară şi interioară, care se aşterne peste aceste locuri (…). Ramurile unui copac se înalţă spre cer, iar rădăcinile le pot lua cu mine unde mă duc. Vor urma alte multe spectacole şi în fiecare va dansa, puţin, acest pom, dar şi această verandă, această biserică...”, spunea Căciuleanu, vădit emoţionat.

Frumoasa călătorie – întoarcerea la rădăcini – artistul a făcut-o împreună cu trupa spectacolului “D’ale noastre” (o creaţie de teatru coregrafic inspirată din texte de I.L. Caragiale, producţie TNB şi Art Production), pe care l-a prezentat la Teatrul Naţional din Chişinău la 2 şi 3 noiembrie, în cadrul celei de-a doua ediţii a evenimentului “Întâlnirile JTI” (Jurnalul Naţional a relatat în ediţia de luni).

Emoţia lui Căciuleanu s-a transmis tuturor celor care veniseră cu el la Măşcăuţi. Părea împăcat cu gândul că aici, deşi nu mai are pe nimeni din familie în viaţă, cineva păstrează memoria neamului său. Numele lui Ion Sârbu îl poartă liceul din localitate, astfel amintirea cărturarului, legată de existenţa artistului care a dus dansul în ţări îndepărtate, va dăinui.