Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Scenografia: Irina Chirilă
Coregrafia: Daniel Dragomir
Pregătirea muzicală: Antonela Barnat
Artist instrumentist: Feras Sarmini (politiki lyra)
Asistența de regie: Andra Sultan
Asistența de scenografie: Miruna Rădulescu
Distribuția: Lorena Luchian, Alex Iezdimir, Viorica Predica, Neculai Predica, Andrei Miercure, Geni Brenda Vexler și Ana Bumbac / Cabiria Morgenstern
Martin Sherman este un dramaturg și scenarist american, cunoscut pentru cele 20 de piese de teatru care au fost montate în peste 60 de țări. A devenit faimos în 1979 odată cu piesa Bent, care explorează persecuția homosexualilor în timpul Holocaustului. S-a jucat pe Broadway, a fost nominalizată la Premiul Tony pentru cea mai bună piesă și a câștigat Dramatists Guild’s Hull-Warriner Award.
Piesa ”Mesia”, montată în premieră în 1982 la Hampstead Theatre, Londra ”abordează dilema evreiască cu umanitate și umor” - Standard. În secolul al XVII-lea, în satul polonez Yultishk, aflat la granița cu Ucraina, comunitatea evreiască decimată de atacurile cazacilor își găsește speranța în Șabatai Zevi, un misterios rabin din Asia Mică, considerat în unanimitate Mesia. Prin povestea rabinului sefard din secolul al XVII-lea, Martin Sherman analizează fanatismul religios și ortodoxia obsesivă prin ochii inteligentei Rahela și se întreabă cum martirii istoriei își pot găsi mântuirea atunci când se pare că Dumnezeu a murit. Rahela se adresează necontenit lui Dumnezeu. Însă, pe măsură ce speranța evreilor se prăbușește într-un miraj crud, ea se leapădă cu amărăciune de Dumnezeu, doar pentru a realiza că, negându-i existența, încă îi mai vorbește. Rahela declară că adevăratul Mesia este ”înăuntrul nostru” și că depinde de evrei să se salveze.
”La invitația doamnei Maia Morgenstern de a reveni la Teatrul Evreiesc de Stat, am înaintat propunerea acestui text american, scris acum mai bine de 40 de ani. El își trage seva dintr-o întâmplare mult mai veche, un moment istoric controversat. Pe la finalul anilor 1600, Șabatai Zevi, un rabi din imperiul otoman, s-a autodeclarat Mesia. Acțiunea primului act e centrată în jurul protagonistei, Rahela, o tânără atipic de independentă pentru comunitatea din care face parte. Satul său încă poartă urmele traumei provocate de un raid al cazacilor, care a avut loc cu mai bine de un deceniu înainte. Relația directă a Rahelei cu divinitatea evoluează pe parcursul celor două acte, cu o extraordinară subtilitate a detaliilor. Umanitatea și înțelepciunea ei o conduc și o definesc în toate momentele cheie ale acțiunii.
Titlul ar putea fi înșelător, căci povestea surprinde drumul transformator, interzis, al unei feministe ante rem. Mesia e salvarea care întârzie să apară și care nu devine niciodată palpabilă. O vedem pe Rahela înconjurată de bărbați caricaturali, care oscilează între fanatism și necredință, între habotnicie și nepăsare. Întrebările ei intime și directe o definesc ca pe o puternică gânditoare. Astfel, prin acțiunile acestui personaj, ne putem imagina un trecut al corpului feminin, al tabu-urilor, dar și al relației fluctuante cu credința. Alte femei puternice (mama sa, Rebecca, Sarah - soția lui Mesia și Tanti Rose - mătușa pețitoare) gravitează în jurul său și oferă un plus valoare straturilor feminine diverse ale poveștii.
Actul doi se petrece în port, în Gallipoli, teritoriu străin personajelor noastre, care călătoriseră acolo pentru a-și cunoaște mântuirea. Transformările Rahelei capătă noi cote, iubirea pentru mai tânărul Asher fiind adevărata sa eliberare. Tot acolo, surprinzătoarea convertire a lui Șabatai Zevi la islam declanșează o deziluzie teribilă în rândul evreilor care-l urmaseră.
Pentru mine, ca regizor în 2024, acest proiect înseamnă o descindere în zona explorării mai nuanțate a temei credinței, analizată adesea doar printr-o poziționare superioară. Fără a ignora instrumentele critice, ironia sau explorarea deziluziei, MESIA este un proiect unde fluidele logicii și delirului se contopesc.” (Andrei Măjeri)
