La Teatrul LUNI de la Green Hours am vazut, de curand, spectacolul 'Noi4' al asociatiei 'Teatrul nu e o cladire'. Textul e scris de Lia Bugnar, iar regia apartine Dorinei Chiriac. Amandoua joaca in aceasta montare din distributia careia mai fac parte Maria Obretin si Ilinca Manolache. Mai exista un nume pe afis, cel al Adei Milea – autoarea muzicii.
In beciul Green-ului, arhiplin, spectatorii, majoritatea tineri, au fost cuceriti, pentru ca e un spectacol bun. Razi, apoi meditezi. Desi simplu, asa cum e stilul Liei Bugnar, textul are profunzime, te copleseste. E cu de-ale vietii, de-ale artistilor, cu iubire si tradare, cu marturisiri si dezamagiri; e cu teatru in teatru...
Patru frumoase nebune din marele nostru oras, care traiesc pentru teatru si prin teatru, fac ceea ce gandesc. Si fac bine. Am intrebat-o pe Lia Bugnar cum a aparut 'Noi4' si ea ne-a spus: 'Spectacolul s-a nascut intr-o buna zi cand noi4 beam o cafea pe terasa la Green si toata lumea ne intreba daca repetam ceva (la Green se repeta de multe ori la mese). Noi raspundeam ca nu, doar bem o cafea.
Dupa cateva ore, am decis, la despartire, ca eu sa merg acasa si sa scriu o piesa. Iar a doua zi sa ne vedem in acelasi loc si cand ne vor intreba oamenii daca repetam sa spunem ca da, repetam. Asa am facut (...)'. Lia ne-a mai spus ca 'Teatrul nu e o cladire' e asociatia lor, nascuta o data cu aceasta piesa si spectacolele create cu 'Teatrul nu e o cladire' nu apartin de un loc, ci se joaca oriunde.
Frumoasa prietenia intre 'cele4'. Nu s-au gandit la bani. Au lucrat destule spectacole si fara bani. Se spune ca Voicu (Radescu), cel care a dat nastere Teatrului LUNI si care produce spectacole aproape fara bani, le-a dat ceva bani pentru 'Noi4', jucat de cateva ori in pivnita din Calea Victoriei. E si el un frumos nebun al Bucurestiului...
De la inceputul toamnei 2011, cand a avut loc prima reprezentatie, spectacolul a fost jucat in mai multe locuri. Au ajuns cu el si la 'Sarpele roz', dar si la Buzau. L-au prezentat o data, in octombrie, si in scop caritabil..., tot la LUNI. Lia invita publicul atunci, scriind pe Facebook: 'Un capat de viata. Sau un inceput. De data asta chiar avem nevoie de voi (...). N-ar fi un capat de tara, daca nu ar fi sala plina; s-a mai intamplat si doare, dar scapi. Insa ar putea fi un capat de viata de data asta. Va spuneam ca teatrul nu e o cladire, insa in mod sigur teatrul e actorul care il face.
Duminica (9 octombrie – n.r.) jucam pentru actorul Mircea Anca. Are leucemie. Un om tanar si talentat, si bun, care ar putea sa mai traiasca sau nu. E intr-un spital dintr-o tara si nu-i ajung banii sa-si mai cumpere cativa ani din viata. N-as fi crezut ca sintagma «time is money» poate fi adevarata si in sensul asta atat de crud (...)'.
A fost public si atunci, la 'Noi4'. Sa nu ratati acest spectacol. E despre... de-ale vietii... noastre.