Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cea de-a XXIII-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru (FNT) a început vineri, la Bucureşti, cu evenimente în care a dominat componenta vizuală. Deschiderea oficială a avut loc în holul Teatrului Odeon, cu puţin timp înainte de prezentarea spectacolului “Troienele”, pe care l-a montat Andrei Şerban la Opera din Iaşi. La momentul oficial, regizorul le-a vorbit celor veniţi să-i vadă noua creaţie. El a remarcat că este acelaşi spectacol de acum 23 de ani (“Trilogia antică – Troienele”, de la TNB), numai că “piesa este cântată mai bine ca niciodată, pentru că, deşi s-a numit operă tot timpul, a fost cântată de actori, iar actorii cântă când mai bine, când mai prost, dar niciodată nu este perfect”. Prin cele cinci reprezentaţii din FNT (din primul week-end) cu “Troienele”, s-a demonstrat publicului, şi în special celui care a văzut varianta de acum 23 de ani, că este “foarte mare diferenţa sonoră a spectacolului”.
La una dintre cele două reprezentaţii de sâmbătă a fost, printre spectatori, şi celebra mezzo-soprană Ruxandra Donose, care a venit să vadă creaţia lui Şerban, căci a şi lucrat cândva cu marele regizor, la Opera din Viena, la “Povestirile lui Hoffmann”, dar să vadă şi trupa Operei ieşene şi să o vadă pe verişoara sa, soprana Ana Maria Donose, care a interpretat-o de această dată pe Elena (alternativ face şi rolul Andromaca). După spectacol, Ruxandra Donose, vădit emoţionată, a spus pentru Jurnalul Naţional: “E un un spectacol extraordinar. Nu înţelegi cuvintele, dar întelegi absolut tot spectacolul. Eu, ca interpretă, am fost impresionată de tot ansamblul şi de fiecare membru al acestuia în parte. A fost o performanţă interpretativă, de o intensitate şi de o dăruire incredibile (...). A fost un spectacol coordonat fantastic, fără nici un fel de dirijor. Spectacolul e omogen şi atât de frumos! Iar ultima imagine în care tot ansamblul se clatină, către dreapta, către stânga, este fantastică, cu atât mai mult cu cât este greu de realizat. Sunt fericită că am venit”.
În prima zi de festival a fost vernisată expoziţia “Spaţii imaginare” a scenografului Helmut Stürmer, găzduită de Fundaţia Löwendal, demonstrând cât de puternic ste elementul vizual al FNT din acest an. Prezentarea a făcut-o Marina Constantinescu, critic de teatru şi realizator tv, care a vorbit despre lucrările expuse ca despre un spectacol, punctând repere din creaţia marelui scenograf Helmut Stürmer.
Artistul a folosit toate spaţiile din Casa Löwendal, aranjând machete, schiţe, nuduri, peisaje, fotografii, note, elemente din unele decoruri pe care le-a realizat. A refăcut şi un colţ din “intimitatea” atelierului său din München. A venit la vernisaj foarte multă lume, iar Helmut Stürmer mărturisea că este copleşit, spunând totodată: “Am facut expoziţia dintr-un motiv egoist; doream să aflu cam pe unde mă aflu la ora actuală, ce am învăţat şi ce n-am învăţat până acum în scenografie, pentru că nu se poate învăţa niciodată totul. Am umplut acest spaţiu minunat!”
Citește pe Antena3.ro
