“Revizorul” e la TNB. La 19 octombrie, pe scena Sălii Studio, o nouă reprezentaţie cu spectacolul de succes al lui Felix Alexa

Un BMW decapotabil pătrunde printre maldăre de dosare şi staţionează în mijlocul scenei Sălii Studio a Teatrului Naţional Bucureşti. A venit primarul!  E primarul din “Revizorul”, spectacol montat de Felix Alexa pe vechiul şi marele text al lui Gogol. E vechi pentru că textul a apărut în 1836 şi e mare deoarece s-a jucat mult, chiar din acel îndepărtat an 1836. Mai bine zis, piesa “Revizorul” e o capodoperă. Ca să vii în faţa publicului cu o variantă scenică a acestei comedii trebuie să fii un bun profesionist. Şi Felix Alexa este un bun profesionist. Alegând să actualizeze textul, netrădându-l nicio clipă pe autor, regizorul ne prezintă societatea în care trăim. Ne-o arată direct, dar cu un efect artistic uluitor. El i-a spus “o comedie neagră despre viaţa noastră gri”, dar personajele trăiesc momente tragice atunci când află că le vine un control de sus. Fiindcă un revizor este o persoană care revizuieşte, care controlează, verifică aplicarea dispoziţiilor legale şi normative într-un sector de activitate (DEX online).

Anunţul că vine revizorul îl dă Primarul, pe care îl întruchipează actorul Mihai Constantin, inspirând încrederea. E atât de credibil rolul său, încât te duce cu gândul la imagini din viaţa noastră reală; e jucat atât de bine; e perfect în scenă primarul lui Mihai Constantin, primarul care le dă indicaţii: cum să aranjeze, cum să potrivească fiecare în sectorul său de activitate; primarul care aruncă bani, primarul care e năucit de eveniment.

“Revizorul”, adică Hlestakov, funcţionarul din capitală, e Marius Manole. El îşi “înzestrează” personajul cu toate însuşirile caracteristice unui ins frivol. Fără îndoială, Felix Alexa a câştigat pariul, acela de a-l avea pe Manole în acest rol, astfel cei doi marcând al zecelea spectacol lucrat împreună.

Alte două personaje, fiinţele dragi primarului – nevasta şi fiica -, sunt întruchipate cu fineţe, atenuând grotescul sub atenta baghetă regizorală a lui Alexa, de Ana Ciontea şi respectiv Ilinca Manolache. Şi ele sunt din realitatea gogoliană, realitate ce a traversat 177 de ani şi regăsindu-se în “eterna şi fascinanta Românie”.

Ansamblul actoricesc este completat de Irina Movilă (în alte reprezentaţii Costina Ciuciulică), Claudiu Bleonţ, Mihai Calotă, Marcelo-S. Cobzariu, Eduard Adam, Axel Moustache, Istvan Teglas, Armand Calotă, Maria Buză, Ovidiu Cuncea şi mulţi, mulţi alţii. Fiecare cu rostul lui în scenă,  contribuind la succesul acestui spectacol pe care îl recomand oricărei categorii de public.

Decorul reprezintă, aşa cum aminteam, maldăre de dosare, mutate pe scenă în funcţie de acţiunea piesei. Din punct de vedere semantic e legat direct de activitatea revizorului. Dar e şi spectaculos, în tot ansamblul acestei montări. Atât decorul, cât şi costumele, desigur din zilele noastre, sunt create de Andrada Chiriac. Ilustraţia muzicală a spectacolului este semnată de acelaşi Felix Alexa, care a găsit de cuviinţă să selecteze pagini de Mozart (Recviem), Ceaikovski (Lacul lebedelor), Haciaturian (Dansul săbiilor) sau Şostakovici (Valsul nr.2). Această montare, care a presupus, cu siguranţă, din partea regizorului o doză mai mare sau mai mică de risc, ne-a fost înfăţişată, nouă, celor din public, într-o formă curată, delicată, într-o formă artistică inteligentă. Dar care ne obligă parcă să răspundem de ce râdem la prostie!