x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Romeo sau Hamlet

0
16 Iul 2007 - 00:00

Graţia adolescenţei turmentate de iubire a lui Romeo sau monologul care-ncepe cu "A fi sau a nu fi"? Aceasta e-ntrebarea.

Graţia adolescenţei turmentate de iubire a lui Romeo sau monologul care-ncepe cu "A fi sau a nu fi"? Aceasta e-ntrebarea.


Dacă rolul "Băiatul cu pasărea" din "Mănia" lui Mircea Veroiu e considerat de Adrian Pintea un porte-bonheur intr-ale filmului, rolul din teatru care l-a propus drept un mare actor este Romeo.

ADRIAN ESTE. Cea care l-a remarcat din facultate, i-a oferit rolul din piesa shakespeariană şi a avut certitudinea că va ajunge unul dintre discipolii preferaţi ai Thaliei a fost regizoarea Cătălina Buzoianu. "Cum e Adrian? Mereu cu un picior in altă dimensiune. Ne leagă o mare prietenie, suntem foarte apropiaţi. A debutat cu mine in «Romeo şi Julieta». Repetiţiile au durat trei săptămăni, spectacolul a avut un mare succes şi la Casandra, şi in turneul din Anglia, unde Adrian a fost purtat pe braţe prin toată Londra… Nu cred că ar fi fost altcineva mai bine in Romeo. Eu am vrut un Romeo poet, Shakespeare l-a vrut pe Romeo poet, el este un poet. Are o flacără de geniu. Scuzaţi-mă, dar nu pot vorbi despre Adrian la trecut. De cănd am aflat mă găndesc tot timpul la el. Nu-mi vine să cred… El, care a depăşit atătea momente dificile…" Ciudat lucru, toată lumea cu care am vorbit… după… vorbeşte despre el la prezent. Aşadar, Adrian Pintea ESTE.

PRIMUL ŞI ULTIMUL. Au urmat multe, foarte multe roluri importante, intălniri cruciale cu oameni care i-au marcat existenţa artistică şi debutul pe scena teatrului său de suflet, cum ii place să spună: Teatrul L.S. Bulandra. Intăiul care i-a primit paşii de debutant, ultimul care i-a vegheat odihna pămăntească. Acolo, sub "bagheta" Maestrului Ciulei, a jucat prima oară pe scăndura sacră in "Pescăruşul", alături de două mari doamne ale teatrului: Clody Bertola şi Mariana Mihuţ. Joacă in spectacole pe care le-a innobilat cu prezenţa sa magnetică, vocea inconfundabilă şi talentul care-i izvora din toţi porii sufletului: "Oedip salvat", "un spectacol magic, de altfel tot ce face Mihai Măniuţiu e magic", cum spune Adrian, "Henric al IV-lea", in regia lui Dominic Dembinski, la Nottara, "Memoriile unui necunoscut" şi "Ifigenia", la TNB, ambele in regia lui Ion Cojar, "Ondine", tot la TNB, in regia lui Horea Popescu. Cine nu şi-i aduce aminte pe Eumet, Treplev, Ahile, Val? Poate doar cine nu luase microbul teatrului, de care el s-a imbolnăvit incurabil.

MAGNETISM TV. Totuşi, chiar şi-aceia au avut şansa numită teatrul de televiziune. O specie de teatru care nu-ţi permite să trişezi. "Iar el n-a trişat niciodată! Adrian strălucea, era seducător, avea un magnetism unic. Putea să joace acest gen foarte greu de teatru ca şi cănd ar fi fost in sală spectatori, deşi ei lipseau din peisaj, ca şi emoţia pe care ar trebui s-o primeşti din sală… Primul spectacol tv pe care l-am făcut impreună in ’82 a fost «Bill optimistul», după un text acid, pe tema alienării. Era foarte sincer in drama sa. A urmat rolul Osvald din «Strigoii», de Ibsen, un spectacol in care-i avea ca parteneri pe Poldi Bălănuţă şi Cozorici, care acum ne privesc şi ei de undeva de sus. In ’97 a fost răndul lui «Don Carlos», de Schiller, un spectacol premiat la UNITER şi APTR. El era Marchizul de Posa. O piatră de incercare. Trebuia să pot, prin actor şi printr-un limbaj accesibil, să-l fac pe telespectator să acceadă la marile texte. Iar Adrian avea acest dar al inteligenţei, nemaivorbind de profunzimea şi găsirea unor nuanţe neaşteptate, care-l caracterizau. Toate astea il făceau să pătrundă sensurile cele mai adevărate şi să le exprime simplu", işi aminteşte autorul tuturor acesor "bijuterii", regizorul Eugen Todoran.

HAMLET SUNT EU! A venit şi norocul de a fi Hamlet, prin persoana regizorului Tompa Gabor - cult şi rafinat, aidoma lui Adrian şi de o seriozitate care aminteşte de Liviu Ciulei - la Teatrul Naţional Craiova. "E o şansă să joci Hamlet. Sunt foarte mulţi actori in ţara asta care merită să joace Hamlet şi care poate ar fi făcut-o mai bine. Dar eu am avut noroc. Aş zice că există un moment de graţie in viaţa unui actor, in care, dacă-şi joacă bine rolul, poate spune liniştit: «Hamlet sunt eu!». Hamlet a insemnat o experienţă esenţială pentru mine!

Nu sunt deloc ipocrit: a fost un cutremur de conştiinţă foarte clar pentru mine. A produs schimbări mari in propriul meu sistem de prejudecăţi. Meditănd la soarta şi gesturile acestui personaj, mi-am rebalansat valorile personale, cele ce se referă la relaţiile cu oamenii din jur, la relaţiile cu această meserie, la relaţiile cu bibliotecile pe care le-am răvăşit pănă la 40 de ani. Da, a fost un cutremur", spunea Adrian in ’98.

Teatrul a rămas gol

A jucat pe scenele vieţii nenumărate roluri - pe toate, cu arderea-de-tot a artistului pursănge. Dar…: "Ce se intămplă atunci cănd actorul este chemat să joace pe o scenă in ceruri? Teatrul rămăne pururi gol. Tăcere. Domnul Pintea va rămăne mereu in amintirea şi in sufletul meu. Pentru mine a fost cel care mi-a deschis calea in teatru. Un adevărat profesor-antrenor, cum ii plăcea să spună, un prieten sincer şi un călduros părinte. Voi duce numele Domnului Pintea mai departe, e de datoria mea". O datorie de onoare pentru Marius Miron, un fost student.

Armăsarul nobil a ales să privească spre altunde…

Oana Pellea, Regina din Hamlet-ul lui:

"Pintea vine de la… pinten. Asta a făcut Adrian toată viaţa. A implantat pintenii in viaţa lui. Spiritul lui Adrian are libertatea unui armăsar semisălbatic, neinşeuat vreodată, care

a alergat superb in galop printre cele 52 de obstacole şi cursa s-a terminat brusc, pentru că armăsarul a ales să privească melancolic un asfinţit de soare. Obstacolul nr. 53 i s-a părut inutil şi... in plus. Superbul şi nobilul armăsar a părăsit cursa regeşte, lăsănd spectatorii uimiţi. In fruntea plutonului, conducănd cursa... elegant... pur şi simplu a abandonat, oprindu-se brusc, berbeceşte, cu nările in vănt, in uimirea şi tristeţea tuturor... a ieşit de pe pista concursului… şi, solitar, a intors privirea şi a ales să păşească incet, dar sigur, spre un apus sau răsărit, mai altcumva, mai altfel. Cursa continuă… alţi cai, alte concursuri. Ne intoarcem din cănd in cănd capul să vedem armăsarul superb, solitar şi nobil de la capătul orizontului, care cu ochii umezi şi trişti priveşte altceva, spre altunde..." (Ramona Drăghici)

Parfumul măinii lui

Bogdan Florea, fost student, actual Leonce la Teatrul Nottara: "Inapoi cu şapte ani... Scena de la Bulandra. Adrian Pintea - Profesorul - in "Thomas Becket".

Mi-aduc aminte clar magia, vocea aceea, lumina. Inapoi in trecut. Şcoala. Amintirile vin tăcute, uşor. Adrian Pintea... Teama noastră, a studenţilor, de el. Nebunia lui. Frenezia cu care ne incărca. Mi-l amintesc cald, enigmatic, singuratic, visător.

Am avut in faţă un erou de roman. Cu o lună inainte de a muri l-am intălnit. Mi-a străns măna cu putere şi mult. Nu uit mirosul de parfum al măinii lui…"

Citeşte mai multe despre:   pintea,   hamlet,   adrian,   romeo

Serviciul de email marketing furnizat de