La început a fost Sonic

Călin Pop, Leontin Iovan şi Marcel Breazu au format Sonic, nucleul viitorului grup Celelalte Cuvinte.

În "Ţara visurilor noastre", revista liceului Gojdu din Oradea, Călin Pop a dat anunţul "caut toboşar pentru un grup rock". Deşi era pregătit să facă şi o selecţie, în urma apelului s-a prezentat un singur elev, tot din clasa a X-a. Era Leontin Iovan. Studiase instrumente cu clape (orgă, acordeon), dar şi percuţie. Împreună cu Andrei Moroşan – bass, a luat naştere Sonic, grup care reprezenta liceul. Formula a ţinut un an, timp în care deja se cânta mai închegat şi aveau în repertoriu compoziţia proprie "Iarna". Călin îşi aminteşte cum "La dansurile" susţinute atunci tot apărea un fan de la un alt liceu, care, zâmbind misterios, îmi cerea chitara electrică şi, îndelung, o privea şi o studia. Treaba asta s-a repetat de vreo câteva ori, după care am şi făcut cunoştinţă cu el. Era Marcel Breazu. Pe acea vreme nu avea treabă cu chitara bas, studia pianul şi ştia câte ceva şi la chitară acustică".

FOLK ŞI ROCK. "Începusem o colaborare cu el, cântând folk în doi, cu două voci şi două chitare reci în cadrul unor spectacole de divertisment muzical-coregrafice. Când la începutul clasei a XI-a (1978) basistul a rămas corigent şi m-a anunţat că nu mai poate continua activitatea cu noi, l-am rugat pe Marcel să devină basistul trupei. Deşi nu era convins, până la urmă a acceptat. Adevărul este că deja ne împrietenisem şi comunicam bine, ne întâlneam la el «la garaj», unde toţi trei speriam vecinii cu repetiţiile noastre. Mergeam împreună la «chefuri» la alţi prieteni de prin jurul nostru şi ne distram de minune. Eu nu lăsam niciodată chitara acasă, mereu o luam cu mine. Fără a o gâdila un pic, fără a cânta ceva nu mă simţeam eu, nu mă simţeam OK.

Anii de liceu mi-au lăsat amintiri frumoase şi, în plus, s-a văzut că nu au trecut în zadar. Când am terminat, de comun acord am hotărât să dăm examene de admitere la facultăţi din acelaşi oraş, pentru a rămâne împreună. Având o enormă pasiune faţă de muzică, se puseseră bazele unei găşti care avea să continue până astăzi."

SPRE TIMIŞOARA
"În acei ani, rămânerea în Oradea nu avea nici o perspectivă pentru nici unul dintre noi, cu atât mai mult pentru grup", continuă Călin. "Oradea era un oraş muncitoresc, cu o facultate modestă de subingineri, fără un mediu studenţesc adevărat, de care aveam nevoie pentru afirmare şi pentru o percepţie corespunzătoare a unei muzici mai lucrate, aşa cum o visam noi. Cu toţii am ales Timişoara, oraşul care ne plăcea cel mai mult. Era 1979, reuşisem la Facultatea de Mecanică, secţia TCM, şi urmau nouă luni de armată (pe atunci obligatorie). Împreună cu Leontin am făcut armata la Lipova, iar Marcel tot acolo, dar un an mai târziu – pentru că era cu un an mai mic decât noi. În 1980 eram student în primul an la Timişoara şi ştiam că doar anul următor ne vom putea întâlni toţi trei acolo. Am încercat să-mi umplu timpul liber cu diverse activităţi muzicale, cum ar fi cenaclul «M» al Facultăţii de Mecanică sau grupul Eden (de la Electro), cu care am avut câteva concerte în acel an. Ajunsesem să cunosc şi artişti locali importanţi, cum erau cei din grupul Pro Musica, care aveau concerte de mare succes  în acele vremuri."