Manafu şi Ovidiu

La începutul anilor ’80, doi băieţi din Turnu-Severin au transformat grupul din trio în cvintet.

Ovidiu Roşu povesteşte cum l-a cunoscut pe Radu şi cum au venit la Celelalte Cuvinte:

"Ne-am cunoscut la Şcoala de muzică din Turnu-Severin, la preşcolari, aveam 5 ani şi jumătate, când părinţii ne-au dus la o preselecţie şi am ajuns la clasa de vioară.

Mama făcuse pian câţiva ani şi taică-meu cânta la vioară, autodidact. Nu ştia note, în schimb interpreta orice piesă clasică după ureche. Până în clasa a IV-a am studiat vioara, fiecare individual şi ne mai întâlneam la teoria muzicii şi la cor. Din clasa a V-a am fost în orchestra simfonică a şcolii, trecând prin toate compartimentele de viori. Din clasa a VI-a, profesorul Andreescu, unul dintre cei mai tineri din şcoala de muzică, a introdus la orchestră muzică de film, iniţiativă de mare succes în rândul elevilor. Era altceva decât muzică clasică, nici nu credeam că se poate cânta şi alt gen de muzică în şcoală. Din clasa a VII-a am început să ascultăm şi altceva, Beatles, Rolling Stones, la radio. Am intrat amândoi la Liceul «Traian» şi am fost la un spectacol cu Cenaclul Flacăra. Atunci i-am văzut prima dată pe scenă pe Anda Călugăreanu, Vali Sterian, Dan Chebac. Le-am luat autografe. Dan Chebac mi-a plăcut din prima".

FOLK ŞI ROCK. "Atunci am vorbit cu proful de muzică Racoveanu şi i-am zis că vreau să învăţ să cânt la chitară şi că îmi trebuie şi mie una. El avea una electrică şi un bas, le-am luat pe amândouă, le-am recondiţionat, am aflat cum se acordează, am căutat o carte cu acorduri şi am început să studiez, spre disperarea familiei, care zicea că-mi stric mâna de violonist. L-am corupt repede şi pe Radu şi am început să cântăm folk. Profesorul Racoveanu era mulţumit de noi, ne-a introdus pe la festivaluri locale, ne mai scotea de la ore, ceea ce era extraordinar. Încet am devenit vedetele liceului şi fetele au început să apară în jurul nostru. Am compus şi câteva piese proprii şi eram mulţumiţi de noi. Ascultam discuri cu Phoenix, Roşu şi Negru, Mondial, FFN. Când am ascultat «Cei ce ne-au dat nume» am simţit că trebuie să cânt rock, am luat chitara electrică şi până când n-am reuşit să cânt «Negru Vodă» nu m-am lăsat. Aveam băşici la degete, întindeam corzile şi era cam greu să mai cânt la vioară. Radu a luat chitara bas şi cu două amplificatoare modeste am început să cântăm, am avut câteva cântări şi la liceu. Am învăţat blues şi rock’n roll. Ascultam multă muzică de la un prieten mai mare cu doi ani decât noi, Eugen Nicolicea."

DE LA PURPLE LA FLOYD. "El mi-a «făcut» cultura muzicală rock, prima trupă favorită fiind Deep Purple; apoi Emerson, Lake and Palmer; după aceea, Led Zeppelin, Black Sabbath, Grand Funk Railroad, Pink Floyd şi tot ce înseamnă muzica anilor ’70. După liceu am ajuns la Timişoara, eu – la Electrotehnică, Radu – la Construcţii. Am găsit o orgă electronică şi am făcut fond muzical la două piese de teatru în care juca Rădoacă Constantin, cel care va recita în poemul «Ziduri şi Umbre». Regizorul Horia Ionescu m-a cooptat la muzica pentru teatru şi chiar mi-a zis să o las dracului de Politehnică şi să merg la actorie. Am fost la Casa Studenţilor şi l-am văzut pe Călin pe scenă cu Eden, de la Mecanică. M-a impresionat ca şi chitarist şi mi-a plăcut şi vocea lui.

Într-o zi, Radu mi-a făcut cunoştinţă cu Tinu, care mi s-a părut cel mai bun tobar din tot centrul universitar. Mă gândeam să facem trupa cu el, dar ne-a zis că el are deja trupă din liceu, dar basistul e în armată şi în anul următor vor începe să cânte împreună cu Călin şi n-are rost să facem ceva. În anul următor, Tinu ne-a adus pe amândoi la repetiţiile lor, şi de aici a pornit totul."

"La Tim Rock ’84, printre invitaţii în spectacol se afla şi Florian Pittiş, pe care-l stimam şi-l admiram mult încă din copilărie. La un moment dat, spre capătul programului, lumea a început să ne scandeze numele şi să strige «Marchiş, ai promis!»"
Călin Pop

"Atunci, cineva l-a făcut atent pe Pittiş, care a venit să ne asculte din culise şi a rămas plăcut impresionat de cele văzute şi auzite. Aşa l-am cunoscut pe «Moţu» şi aşa s-a născut o legătură importantă. Toamna avea să ne difuzeze la Radio Bucureşti"
Călin Pop

"Datorită lui Pittiş şi «relaţiilor» pe care le avea, în 1985 aveam să apărem pe prima jumătate a albumului scos de Electrecord şi intitulat «Formaţii rock nr. 8», cu patru piese proprii: «Despre suferinţa de iarnă», «Iarbă prin păr», «Caractere», «O să am»"
Călin Pop