Nişte prieteni

Nu mai e mult şi grupul Celelalte Cuvinte împlineşte treizeci de ani de existenţă. Se cunosc de când erau nişte puşti şi totul au făcut împreună, şcoala, armata, facultatea, formaţia.

Cum s-a mai întâmplat şi în alte cazuri, la terminarea facultăţii erau mari şanse mari ca trupa să se spargă. Dar la ei n-a fost cazul, au primit repartiţii la Oradea, unde au continuat, ca formaţie, ca gaşcă de prieteni foarte buni. În cariera lor au înregistrat şapte albume şi nu s-au grăbit niciodată. Când au avut ceva de spus au "tras", când nu, nu. Iar partea finală, mixajul, a fost întodeauna un capitol extrem de dificil. Pentru că de fiecare dată erau "nemulţumiri", acolo bass-ul ar trebui să sune nu-ştiu-cum, chitara e prea... clapa... tobele... Cu ani în urmă aveau mai multe concerte, acum au mai puţine, dar de fiecare dată sala, oricare ar fi ea, e plină. Fără să ţină cont de modă, fără să facă compromisuri, au ştiut cum să nu se "uzeze", să fie doriţi. Ce trebuie să faci ca să fii difuzat de radiourile comerciale? Să compui ceva "şlăgăros", de trei minute - trei minute jumătate şi fără solo de chitară. Ce au făcut "Cuvintele"? Piese de cinci- şase minute, unde chitara se aude "la greu". Ce trebuie să faci pentru notorietate? Ca să apari la televizor? Să cânţi des şi oriunde, dacă se poate, pentru că ocazii sunt destule: de ziua X sau Y, la festivaluri de bere, la aniversarea postului Z de televiziune, de Revelion în piaţa W, în campania electorală a partidului a, b sau c. Ce au făcut "Cuvintele"?