Căutănd iubirea

Cine ar fi crezut că acea Corina Chiriac poate simţi şi inţelege viaţa atăt de profund, aşa cum a mai făcut-o, poate, Antoine de Saint-Exupery, in "Micul prinţ".

Anul trecut am citit o carte semnată de Corina Chiriac. N-am crezut că ea, Corina, poate scrie atăt de bine, cu sufletul.

Â

Cătă sensibilitate a putut transmite autoarea prin răndurile din care ţăşneşte un talent scriitoricesc pe care eu, sincer, il invidiez! Cine ar fi crezut că acea Corina Chiriac poate simţi şi inţelege viaţa atăt de profund, aşa cum a mai făcut-o, poate, Antoine de Saint-Exupery, in "Micul prinţ".

CEI NESUPUŞI. "Căutănd iubirea" mi-a arătat-o pe Corina Chiriac intr-o lumină care nu credeam că există in sufletul său. Sunt convinsă că, dacă şi-ar fi păstrat pseudonimul Corinne Agar, cartea sa ar fi fost, la această oră, best-seller. E posibil ca oamenii să fi reacţionat aşa cum am făcut-o şi eu, agasaţi de inflaţia de cărţi scrise de vedete: "S-a apucat şi Corina de scris! Uite unde era scriitoarea!". Totodată, recunosc că, după ce am dus la bun sfărşit "Căutănd iubirea", m-am intrebat dacă chiar ea a scris cartea. Se pare că da, ea a "comis-o". Ea sau Corinne Agar. Ele sunt una şi aceeaşi persoană.

IMBLĂNZIREA SINGURĂTĂŢII. Am intrebat-o pe autoare dacă şi ea face parte din categoria celor nesupuşi, pentru care "trebuinţa de a visa este singura formă de supravieţuire" şi dacă Vioara ei din poveste are un Maestru? Mi-a răspuns aşa: "Da, vioara cu o singură coardă intreagă sunt eu. Eu sau oricare dintre noi care recunoaşte că poţi rămăne fără corzi in lupta cu viaţa. Oricare dintre noi este, sau poate deveni, o vioară in căutarea unui Maestru capabil şi destul de binevoitor ca s-o repare… Singurul care poate repara orice vioară fără corzi şi fără sunet este Bunul Dumnezeu… Am incercat să-l găsesc intre oameni obişnuiţi, dar mai ales in prezenţa unor mari Călugări (n.r. printre ei se numără şi Părintele Gheronte Puiu, Stareţul Mănăstirii Caraiman). Cei singuri, mai ales, ar trebui să-şi caute un duhovnic de taină, pentru că singurătatea e un prost sfătuitor dacă nu e administrată ca medicament «postoperator» sau ca «alifie antiinflamatorie» după operaţia de curăţare a răului din noi. Singurătatea e utilă ca pat de convalescenţă, dar, fără Iubire Impărtăşită, rănile noastre sufleteşti au o dificilă şansă de vindecare".

Totuşi, unde se termină Corina Chiriac? "Se sfărşeşte in faţa acestei enorme Speranţe: că voi merita căndva să fac parte dintr-o echipă cosmică ce plantează flori pe alte planete şi creează căţei, pisici, cai şi că, peste toate speciile de animale pe care civilizaţia noastră le-a exterminat şi cărora eu le voi reda viaţa, mii de păsări căntătoare işi vor inflori trilurile muzicale cu armonii Divine". Va fi punctul care va ajuta la crearea Universului. Aşa cum spunea povestea…

"Oricare dintre noi este, sau poate deveni, o vioară in căutarea unui Maestru capabil şi destul de binevoitor ca s-o repare… Singurul care poate repara orice vioară fără corzi şi fără sunet este Bunul Dumnezeu"

Corina Chiriac