x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Maestru pentru Eternitate

1
Autor: Dana Cobuz 11 Ian 2010 - 00:00
Maestru pentru Eternitate
Vezi galeria foto


Compozitorul George Grigoriu a pus o piatră de temelie la cariera muzicală a lui George Nicolescu.Fără îndoială, "Eternitate" este cea mai cunoscută carte de vizită a lui George Nicolescu. Melodia a fost compusă de George Grigoriu pe versuri de Angel Grigoriu şi a fost lansată la radio de Nicolescu la 2 ianuarie 1973. Despre felul în care a decurs colaborarea dintre compozitor şi interpret ne-a vorbit textierul Andreea Andrei, fiica lui Grigoriu.



ÎNŢELEGERE
"Tatăl meu, compozitorul George Grigoriu, a pregătit şi lansat numeroşi solişti, nume de marcă ale muzicii uşoare româneşti. Printre aceştia se află şi George Nicolescu.

Cred că eram în şcoala generală atunci când l-am cunoscut eu. Venise la tatăl meu, pentru că dorea cu ardoare să se pregătească în acest domeniu. Tatăl meu mi-a povestit că din prima clipă a fost extrem de impresionat de vocea lui. Bineînţeles că au stat şi un pic de vorbă pentru a-l cunoaşte mai bine, şi aşa şi-a dat seama că George poate face mai mult decât o simplă carieră muzicală şi atât. George avea talent la limbi străine şi vorbea frumos franceza. Aşa încât tatăl meu şi-a ponderat impulsul de a începe să lucreze imediat cu el şi au încheiat un fel de înţelegere. I-a spus că va începe să îl pregătească numai atunci când va fi student la Facultatea de Limbi Străine. Ca urmare, în toamnă, George s-a întors la tatăl meu cu carnetul de student la limba franceză", povesteşte Andreea Andrei.

Despre acest moment îşi aminteşte şi George Nicolescu. "După ce am devenit student m-am dus la domnul George Grigoriu. I-am dus o sticlă de whisky românesc, «Veritas», mult mai bun decât cel străin care se găseşte acum pe piaţa românească. Maestrul mi-a zis: «Să-ţi dau cu ea în cap?». I-am răspuns natural: «Nu, s-o daţi pe gât!». Lansarea la radio s-a făcut pe 2 ianuarie 1973, melodia «Eternitate» fiind prezentată de tânărul crainic Paul Grigoriu. La tv a fost programată în emisiunea Gala Lunilor pentru 29 ianuarie, fiind prezentată de actorul Florin Piersic", spune interpretul.

PRIMELE PIESE
Tot George Grigoriu i-a scris lui Nicolescu şi primele piese. Aşa s-au născut melodiile "Şi cântau mandoline", "Te aşteptam, marea mea iubire" şi marele şlagăr "Eternitate".

"Pentru prima filmare a lui George s-au dat «lupte grele» cu scopul de a-i convinge pe cei din «conducerea superioară», care aveau nişte păreri absurde în legătură cu prezenţa lui George Nicolescu pe micul ecran. Totuşi, marele realizator Alexandru Bocăneţ i-a făcut lui George o filmare extrem de interesantă pentru acele vremi şi, mai ales, foarte curajoasă: decorul alb-negru avea pe fundal un ochi imens, deschis. Aceasta a fost prima apariţie a lui George Nicolescu la televiziune şi prima filmare a piesei «Eternitate»", continuă Andreea Andrei.

Fiica lui George Grigoriu a remarcat că relaţia dintre interpret şi compozitor nu s-a limitat doar la colaborarea profesională, ci a căpătat note de strânsă amiciţie: "George şi tatăl meu s-au împrietenit, se vizitau şi, ori de câte ori tatăl meu trecea prin Buzău, unde George era profesor de franceză, era invitat la ei acasă, unde îl aşteptau şi Geta, soţia lui George, şi copiii lor. Au o familie frumoasă şi mereu vorbesc cu mândrie despre copiii lor. Acum sunt mândri bunici şi mare parte a anului o petrec în Spania, alături de copii şi nepoţi".

ULTIMA OARĂ

Un moment tulburător a marcat-o pe Andreea Andrei. "Când tatăl meu s-a stins din viaţă, după înmormântare, la slujba religioasă de acasă, în prezenţa familiei mele, a prietenilor şi colaboratorilor, la pianul din biroul tatălui meu, George i-a cântat pentru ultima oară «Eternitate»", rememorează fiica maestrului.

Înainte şi după Grigoriu
"Prima mea apariţie la tv a fost în cadrul unei emisiuni de amatori, filmată la Cluj în 1971 de doamna Elisabeta Mondanos. Debutul a fost întărit de participarea la Gala Top a revistei Săptămâna (martie 1963), unde am fost prezentat de actorul Geo Costiniu, şi de participarea la mai multe emisiuni Tele Top. Emisiunea era foarte la modă atunci şi piesa mea a luat premiul I peste tot: Bucureşti, Ploieşti, Târgu-Mureş, Galaţi. Atunci, în doar trei luni s-a făcut pentru mine cât nu s-a mai făcut după aceea timp de şapte-opt ani", îşi aminteşte George Nicolescu. "Nu e de mirare că turneele formaţiei Optimiştii s-au bucurat de succes, cu atât mai mult cu cât eram singurul care purta statutul de vedetă. Colaborarea noastră a început încă de când eram elev; am fost alături de ei ori de câte ori am putut, pe primul plan punând însă obligaţiile profesionale de student sau, apoi, de profesor. Colaborarea a fost permanentă până la desfiinţarea ansamblului. Colaborarea mea cu George Grigoriu s-a concretizat în şase melodii, după care nimeni nu mi-a mai scris nimic", povesteşte interpretul despre acea perioadă din cariera sa.

Citeşte mai multe despre:   george nicolescu

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de