Au, lele, vino-ncoa!

De-a lungul carierei, Ion Dolă­nescu a înregistrat 50 de discuri vinil şi compact-discuri.

De-a lungul carierei, Ion Dolă­nescu a înregistrat 50 de discuri vinil şi compact-discuri.

În 1966, Ion Dolă­nescu a fost recrutat la o unitate mi­litară din Băneasa. După două săptă­mâni, era militar în termen-solist la Ansamblul “Ciocârlia”, unde a depus jurământul. “«Ciocârlia» era pe lângă Aleea Circului. Nu ştia nimeni că eu eram însu­rat cu Iustina Băluţeanu, iar eu le făceam curte când Irinei Loghin, când Mariei Ciobanu. Fetele de la cor m-au pârât soţiei şi s-a iscat un scandal mare!”, îşi aduce aminte cu amuzament Ion Dolănescu.

DESTIN. “În ’70 deja mă despărţisem de Iustina şi am făcut nunta cu Maria Ciobanu. Aşa a fost destinul meu. Dintre Irina şi Maria eu am ales-o pe cea de-a doua”, con­tinuă pe firul amintirilor îndrăgitul interpret. “La un moment dat, am aranjat să merg cu Irina la ea, la Vălenii de Munte, şi din maşină la semaforul de la Casa Armatei Irina a văzut-o pe Maria Cio­ba­nu. «Ce-ar fi să o luăm cu noi?», a spus Irina. Atunci, eu am deschis uşa şi i-am spus: «Maria, hai cu noi!». Fiind în­tre amândouă, am fost nevoit să mă dau de partea uneia. Şi… m-am dat de partea Ma­riei. Aşa a fost să fie!”, spune interpretul.

Citește pe Antena3.ro

Cel puțin patru turiști străini au murit după o otrăvire în masă, în Asia. Ultimul deces confirmat este al unei tinere de 19 ani

SUCCES. “După libe­rare m-am angajat la Ansamblul «Ciocârlia». Mergeam în turnee, la repetiţii, la spectacole. În ’72 s-a desfiinţat an­samblul şi ne-a dat la Ansamblul «Doina» al Armatei, apoi eu am plecat la Teatrul din Piteşti. A urmat nunta cu Ma­ria Ciobanu, unde a venit şi Maria Lătăreţu şi ne-a cân­tat.” Ion Dolănescu spune că duetul cu Maria Ciobanu s-a bucurat de un mare succes. “Pri­ma dată am cântat cu Maria Ciobanu, apoi singur. Am imprimat un disc cu Tiberiu Ceia. Am înregistrat, de asemenea, şi cu Elena Me­ri­şoreanu, cu Ionela Prodan, cu Ionuţ Dolănescu, cu Arsenie Butnaru de la Chişinău, cu Irina Loghin... Am cântece din toate zonele ţării: geamparale, doine, balade şi sârbe. Am un disc numai cu doine şi balade. În repertoriul meu se găsesc şi cântece de petrecere, dar şi romanţe, scrise de mine”, adaugă Ion Dolănescu.

HĂULIT. “«Au, lele, vino-ncoa» este o piesă pe care am imprimat-o în 1968 la Radio, în duet cu Maria Cio­ba­nu. Hăulitul este specific nu­mai zonei Gorjului, este un alt fel de a comunica cu cineva, de departe. Îţi răs­pun­de şi celălalt tot prin hău­lit, dacă te aude. Am înregistrat împreună un disc întreg, numai cu «hăulite». În perioada în care cântam cu Maria Ciobanu ni s-a propus să facem un disc cu duete împreună. De bucu­rie, abia ce-am trecut strada, după ce am plecat cu Maria de mână, imediat mi-a venit ideea unui cântec. Când eram copil se păzea via şi, de frică să nu audă alţii că e cineva care are grijă de struguri şi să nu intre cineva în vie, la furat, se striga: «Uuuu, pe ea, pe ea!». Şi aşa am făcut piesa «Pânda la vie»“, continuă artistul.

CĂNTECE DE NUN­TĂ. “În perioada când eram însurat cu Iustina Bălu­ţea­nu, tot băteam drumurile pe la Radio. Iustina era o femeie deşteaptă, fată de preot, de la care am învăţat multe lu­cruri frumoase, îmi era ca o profesoară. A venit însă oda­tă supărată acasă spu­nându-mi: «Cei de la Electrecord mi-au spus să fac un disc cu cântece de nuntă. Ce ştiu eu să cânt despre nun-tă?». Am zis: «Foarte bine, eu am câteva piese». La noi se cânta «Nuneasca» şi imediat i-am compus câteva tex­te. A ră­mas uimită”, îşi amin­teşte Ion Dolănescu.

“Într-una din zilele în care erau predate materiale la Radio, am auzit un cântec de primăvară. Venind spre casă, am schimbat vreo două tramvaie şi tot aveam acea melodie în cap. Pe drum am compus un alt text, de nuntă”

Ion Dolănescu

Poveste de dragoste

“În pădure la Ponoare”, piesă aflată şi pe albumul de colecţie, a fost compusă de Ion Dolănescu după ce a citit într-un ziar un articol despre sărbătoarea liliacului. “Eu nu am ajuns niciodată la pădurea de liliac din Mehedinţi, dar am făcut un cântec. M-a inspirat pur şi simplu ideea de sărbătoare a liliacului şi mi-am imaginat acea pădure ieşită din comun. Am compus o piesă, o poveste de dragoste între o pasăre, cucul, care este gelos când o vede pe mândra şi îi face curte”, ne destăinuie Ion Dolănescu.

În pădure la Daimac,o poveste reală

Inspirat de o poveste reală, Ion Dolănescu a compus melodia “În pădure la Daimac” sau “Codin”, piesă care îi aducea ropote de aplauze. “«Codin», un cântec care ţinea jumătate de oră, după care lumea era înne­bunită, este o piesă compusă de mine, asemănătoare baladei «Mioriţa». Este un cântec pe care l-am făcut în mai multe variante. Întâi l-am imprimat la Radio Craiova după o poveste adevărată: lângă Târgu-Jiu există o comună, Buduhala, şi pădurea Daimac. Aici a murit un rudar împuşcat de un pădurar. După ce am imprimat melodia am fost chemat la Consiliul Culturii şi mi-au reproşat că am făcut din rudar un erou. A urmat o altă perioadă în care am fost suspendat de la Radio, dar eu aveam de cântat, aveam spectacole. Când eram suspendat a scris revista Flacăra frumos despre mine un articol cu titlul «Nu se dau cu pietre decât în pomii care fac roade». Au scris exact aşa cum eram eu, cum mă lua lumea în braţe şi mă ridica în slăvi. A doua zi nu a citit nimeni, ­pentru că s-a cutremurat pământul.

Era 4 martie 1977”, îşi aminteşte artistul.

“Călătorule din drum”

“De la o înjurătură am făcut un cântec: «Ia-mă, Doamne, şi pe mine/ Când n-oi mai avea pe cine». În cântecele mele se regăseşte şi fântâna din Perşinari, făcută de Radu-învăţătorul. «Călătorule din drum,/ Stai o vorbă ca să-ţi spun/ Că poate în drumul tău/ Ai să treci prin satul meu…». O idee mi-a trebuit ca să fac un cântec, să-mi vină inspiraţia. Romanţele le-am realizat în perioada anilor ’80, când eram suspendat de la Radio”, spune Ion Dolănescu.