Cuminte, corectă, drăguţă, perfectă

Poezie, luna argintie, zori şi trandafiri, mângâieri de stea. Luminiţa Dobrescu a încântat prin tandreţea interpretării.

Stela Popescu păstrează toate amintirile ca pe nişte tablouri pictate în culori vii: "Era absolut superbă, avea o eleganţă cu totul ieşită din comun, o fată rafinată, elegantă, foarte frumoasă. Îmi amintesc ziua în care a câştigat Cerbul de Aur: a avut un succes teribil cu piesa lui Edmond Deda «Of, inimioară».

Apariţia ei a fost fulminantă! Se purtau pe atunci costumele negre. Era îmbrăcată cu un pantalon care era jos evazat. Ea fiind subţire şi înaltă, avea o alură foarte elegantă şi foarte occidentală. Ce mai, era superbă! Imediat după succesul obţinut la prestigiosul concurs, i s-a propus să joace într-un film. Apoi a plecat în străinătate. Probabil mulţi tineri nu-şi aduc aminte sau chiar nu ştiu multe despre ea, dar ar trebui să caute, să afle care ne sunt cu adevărat valorile.

Şi acum Luminiţa arată şi cântă excepţional. Ne-am reîntâlnit într-un spectacol, în urmă cu ceva vreme, când s-au sărbătorit 50 de ani de TVR şi 40 de ani de la Cerbul de Aur", povesteşte distinsa actriţă.

TANDREŢE SPECIALĂ. Dacă un portret poate fi zugrăvit în câteva cuvinte, Stela Popescu găseşte imediat atributele potrivite. "Am avut spectacole împreună, jucam foarte mult pe atunci şi în Bucureşti, şi în provincie, şi la televiziune, şi a rămas o tandreţe specială între noi pentru că şi ea era un copil cuminte, profesionistă, corectă, perfectă, punctuală, politicoasă, de aceea am rămas în relaţii foarte bune. Facem parte din aceeaşi categorie de oameni".

FĂRĂ CONTRE ŞI INVIDII. Pe atunci concurenţa între artişti nu se simţea atât de puternic, poate şi din această cauză prieteniile au rămas strânse şi durabile. "Aveam cam aceeaşi stare socială şi financiară. Nu existau contre, răutăţi, invidii. Nu era pe atunci vorba despre aşa ceva. Nu aveam pe ce să ne batem. Maşină ne cumpăram greu, casă obţineam de la stat. În ceea ce priveşte apariţiile televizate, pe atunci nu ajungeai la TV decât dacă erai foarte bun.

Dacă ceva li se părea în neregulă, a doua oară nu te mai chemau. O relaţie care ar fi putut fi mai sentimentală nu era admisă. Dacă se afla că exista o legătură între un redactor tv şi o actriţă, unul dintre ei dispărea. Era dat afară. Cădea victimă ori actriţa, ori redactorul. Şi fără această concurenţă legam mai multe prietenii ca acum, exista mai multă tandreţe şi mai multă apreciere. Breasla artiştilor era una foarte bună. La fel şi Luminiţa Dobrescu - era foarte bună, mi-a făcut o adevărată plăcere să lucrez cu ea şi să o cunosc".

"Am avut spectacole împreună, jucam foarte mult pe atunci, şi în Bucureşti, şi în provincie, şi la televiziune, şi a rămas o tandreţe specială între noi. Pentru că şi ea era un copil cuminte, profesionistă, corectă, perfectă, punctuală, politicoasă, de aceea am rămas în relaţii foarte bune."
Stela Popescu, actriţă