Diplomată

Victor Ionescu, una dintre figurile binecunoscute de pe micul ecran, a cunoscut-o pe Luminiţa Dobrescu în calitate de jurnalist, după 1990.

Prima întâlnire dintre jurnalistul Victor Ionescu şi Luminiţa Dobrescu s-a produs la Potsdam, unde fosta câştigătoare a Cerbului de Aur îndeplinea misiunea diplomatică de consul onorific al României pentru două landuri germane.

"Am vizitat-o la sediul pe care ea îl amenajase ca birou al Consulatului. Aşa am întâlnit o doamnă extrem de distinsă, o româncă demnă care nu uitase să vorbească, să gândească şi să simtă româneşte, dar mai ales să încerce să facă ceva pentru România. Era în acelaşi timp adaptată perfect mediului german în care trăia.

Am vizitat ulterior galeria sa de artă din Berlin, situată pe una dintre cele mai exclusiviste artere comerciale ale Europei, Fasanenstrasse. O galerie extrem de interesantă, cu obiecte foarte valoroase, care mi-a dat măsura gustului estetic al Luminiţei Dobrescu, un comerciant cu ştaif al antichităţilor şi un bun cunoscător al acestei pieţe din Europa.
În galeria domniei-sale am văzut tablouri care au fost achiziţionate de muzee din Germania", povesteşte Victor Ionescu.

PERSONALITATE COMPLEXĂ. La vremea la care jurnalistul filma interviul cu Luminiţa, toată lumea vedea în acest personaj cântăreaţa care a câştigat Cerbul de Aur şi atât. "Ori, doamna Dobrescu se dovedea a fi o persoană de un alt calibru şi de o complexitate mult mai mare. Reuşise, într-o ţară în care nu te realizezi profesional uşor, să-şi reprofileze cariera - de la artist la om de afaceri.

Doamna Dobrescu a avut puterea să înveţe o meserie nouă şi să o facă foarte bine! Uneori, pentru ca să poţi evalua dacă un tablou este original, trebuie să ştii mirosul nu ştiu cărui diluant sau ce vopsea se folosea în secolul al XIX-lea într-o anumită ţară!", spune jurnalistul cu multă admiraţie.

IMAGINE. O doamnă de o distincţie şi o eleganţă remarcabile, de o frumuseţe aproape perfectă, dar o femeie dincolo de a cărei frumuseţe fizică exista una sufletească. Asta a văzut Victor Ionescu la Luminiţa Dobrescu: "Această frumuseţe sufletească eu am evaluat-o prin dragostea ei faţă de familia de acasă, de mama ei, dar şi faţă de ţara natală şi de români, care aveau nevoie de o schimbare de imagine în Occident.

A fi consul onorific nu înseamnă a pune la bătaie doar banii pentru un sediu diplomatic, ci şi timpul, amabilitatea de a fi disponibil pentru oricine îţi cere o viză de intrare în România sau vrea să-şi înnoiască un paşaport. Consulatul onorific de la Potsdam funcţiona, graţie Luminiţei Dobrescu, precum orice consulat oficial: avea orar, oamenii puteau veni cu încredere că uşa le este deschisă în orele de program anunţate şi sunt trataţi cu toată consideraţia".

MAI NEMŢOAICĂ DECĂT NEMŢII. Surpriza jurnalistului a fost cu atât mai mare cu cât întâlnise şi alţi consuli onorifici care îşi susţineau activitatea diplomatică onorifică mai mult pentru oportunităţile de afaceri pe care le aveau în ţările în care deja derulau afaceri. "La Luminiţa Dobrescu nu era cazul de aşa ceva. Doamna Dobrescu nu vindea în incinta Consulatului obiecte de artă, ci dădea vize şi elibera diverse documente solicitate de cetăţenii germani şi români", ţine să precizeze Victor Ionescu.

De altfel, ca o impresie finală a acelei întâlniri, dar şi a revederilor ulterioare, Luminiţa Dobrescu i s-a părut jurnalistului de televiziune la fel de nemţoaică precum nativii germani: exactă, eficientă, sobră, serioasă.

"Doamna Dobrescu se dovedea a fi o persoană de un alt calibru şi de o complexitate mult mai mare. Reuşise, într-o ţară în care nu te realizezi profesional uşor, să-şi reprofileze cariera - de la artist la om de afaceri. Doamna Dobrescu a avut puterea să înveţe o meserie nouă şi să o facă foarte bine!"

"Consulatul onorific de la Potsdam funcţiona, graţie Luminiţei Dobrescu, precum orice consulat oficial: avea orar, oamenii puteau veni cu încredere că uşa le este deschisă în orele de program anunţate şi sunt trataţi cu toată consideraţia şi cu toată amabilitatea"
Victor Ionescu, Jurnalist de televiziune