L-a făcut om

Temistocle Popa consideră că a fost "alintat de soartă" să stea mulţi ani aproape de Maria Tănase.

Pentru compozitor, anul 1949 a fost unul cu adevărat important. A cunoscut două persoane de referinţă pentru viaţa sa: pe viitoarea soţie, actriţa Cornelia Teodosiu, şi pe Maria Tănase. "Eram un simplu instrumentist la Savoy, in orchestra lui Sergiu Malagamba", işi incepe acesta povestirea. "Maria a trecut intămplător pe acolo, m-a ascultat şi i-a spus Corneliei: «Pare-se că flautistul ăsta al tău ar avea ceva in cap. Am să-l iau pe lăngă mine, poate fac om dintr-insul!». Faptul că Maria Tănase s-a imprietenit cu soţia mea a fost un lucru bun, dat de Dumnezeu. Am fost alintat de soartă să fiu lăngă Maria Tănase. Cornelia a vegheat-o pe Maria pănă cănd a murit, in braţele ei s-a stins", continuă Temistocle. Oricum ea era slăbită in ultima vreme, avănd pe lăngă problemele cu plămănii şi o suferinţă groaznică din cauza monturilor. "Era ditamai Maria Tănase şi mergea şontăc-şontăc", mai povesteşte el.

URGENT, LA CUCUIEŢII DIN DEAL! Uneori, intămplările trăite de artişti erau de-a dreptul hilare. "Mă aflam odată in culisele Teatrului Savoy", povesteşte Temistocle, "cănd a sunat telefonul de la Paris. Un impresar francez i-a propus un turneu urgent acolo. Maria insă s-a scuzat, explicăndu-i acestuia că, deocamdată, are de onorat nişte concerte la... Bolintinul din Vale şi Cucuieţii din Deal! Impresarul n-a mai avut ce zice, deşi nu auzise şi, probabil, şi-o reproşa ca pe o gravă lacună de informaţie, nici de Bolintin, nici de Cucuieţi!", adaugă acesta cu umor.

L-A PROPULSAT. "Maria avea un cuvănt greu de spus oriunde intra. In 1958 mi-a cerut să-i reorchestrez piesele unui recital la Paris. Acesta a fost un lucru foarte important şi pentru viaţa mea şi pentru viaţa ei. A reuşit să ia singură aprobarea, greu de obţinut pe atunci, de a face inregistrările in sala Ateneului Romăn, care avea o acustică ideală. In seara in care am făcut inregistrările, Maria era şi ea de faţă. Nu inţelegea nimic din toată desfăşurarea, erau sunete peste sunete. Era să se aleagă praful de tot. Nu s-a ales, din fericire, pentru că a fost inţeleaptă şi a plecat, lăsăndu-ne să ne facem treaba", mai spune Temistocle. "Am suprapus apoi vocea Mariei peste ceea ce imprimaserăm şi am trimis căntecele la Paris, unde au avut un succes enorm. Acesta a fost un mare pas inainte pentru cariera mea. Mi-a ridicat potenţialul de creator, mi-a dat incredere in mine ca profesionist. Fantastică treabă, vedeţi cum se leagă in viaţă diversele oportunităţi? Şi-n ziua de azi mă mai minunez ce noroc am avut", spune Temistocle.