Cioculeţ, fan Stones

La sfârşitul anilor ’60, şi "la ei", şi la noi, lumea era împărţită în două: fanii Beatles şi fanii Rolling Stones.

Mircea îşi aduce aminte: "Am învăţat să cânt  la chitară ciupit, stilul spaniol. Dar a apărut Rolling Stones şi nu mai aveai cum să mai ciupeşti, aveai nevoie de pană... Am vrut să fac o formaţie, era o perioadă foarte grea, nu existau instrumente, staţii... Cu toţii doream să fim ca Rolling Stones sau Beatles, Who, Kinks... Am debutat ca solist vocal şi tatăl meu mi-a făcut cadou un microfon Grundig, pătrat. Eram foarte tare atunci, aveam chitară acustică, microfon şi stativ!"

"Nu ştiam cum cântă Stones, doar îmi imaginam, din pozele văzute în revistele care circulau atunci, precum Bravo. La mine în cameră mi-am făcut un tablou uriaş cu poze Rolling Stones luate din revistele din acea perioadă… Nu erau poze lipite pe perete, era un tablou cu ramă şi geam de sticlă... Dar într-o zi, la o emisiune a lui Cornel Chiriac, l-am ascultat pe Bob Dylan. Care cânta acompaniat doar de chitară şi de muzicuţă. Hopa, mi-am zis, deci se poate!", mai spune Cioculeţ.

"Am fost cu Pasărea Colibri în turneu în America. Am ajuns şi în oraşul Hollywood, unde locuia Miruna. Ca să vezi ce nebunie! Habar n-aveam că o să avem concert şi acolo. Bineînţeles că a venit la spectacol... După un an, a murit... Dumnezeu aşa le-a potrivit"  
Mircea Vintilă

ANDRIEŞ, CELEBRUL COLEG DE FACULTATE
"Dragă Miruna, îţi spun printre şoapte/ Îmi place cămaşa ta de noapte,/ Dar, mai ales, vreau să-ţi dau de ştire/ Să mi-o laşi ca amintire,/ Să mi-o laşi ca amintire... Un celebru şi bun coleg de facultate/ Spunea c-aveai blugii rupţi la spate,/ Veneai spre casă când afară ploua/ Cu troleibuzul optzecişinouă"... Celebrul coleg de facultate nu era altcineva decât Alexandru Andrieş. "I-a făcut şi el curte Mirunei, dar... Degeaba! – spune Cioculeţ. Odată, Miruna a venit la spectacol cu mama ei. Relu Gherghel mi-a spus să cânt piesa. Aveam doar două strofe. A fost nenorocire! În perioada aceea să cânţi despre cămaşa de noapte...! Sala aplauda... Iar Miruna avea senzaţia că toată lumea se uită la ea. Iar mama ei se plângea: «Fata mea n-a avut niciodată pantalonii rupţi la spate, cum s-o trimit aşa la şcoală?»... «Lăsaţi, doamna Gheorghiu, şi Andrieş spune că a văzut-o în troilebuzul optzecişinouă!» – glumeam eu". Piesa "Miruna" s-a născut dintr-o joacă frumoasă, însă după Revoluţie un om din public a venit la Mircea şi l-a întrebat de ce n-a mai cântat-o pe "Miruna" de 20 de ani!? Glumă, glumă, dar Ciocu Vintilă vine cu "Miruna" aproape la toate concertele sale. (Dana Andronie)