Fenomen muzical

Muzica şi personalitatea lui Vali Sterian au fost îndelung apreciate de Jerry Schwartz şi Florin Chilian…

Cu Jerry Schwartz se cunoştea de mult. S-au întâlnit în repetate rânduri la Casa de Cultură a studenţilor, la Preoteasa. "Mi-aduc aminte că la un moment dat, am citit într-o revistă, nu ştiu pe unde, că la Ploieşti e concert cu Vali Sterian în deschidere, şi Sfinx. Sfinx cu Aldea, cu Vinti cu Mişu. Şi-am fost! De la Bucureşti am luat trenul să mă duc la Ploieşti, la Sala Sporturilor. Din vedere ne ştiam, dar nu colaborasem. Ne-am reîntâlnit, ca să spun aşa, pe aceeaşi scenă abia în Cenaclul Flacăra în ’83", zâmbeşte Jerry Schwartz.

LUNGA NOAPTE. A urmat o perioadă de circa un an în care nu s-au mai întâlnit. Apoi, căderea Cenaclului Flacăra. "Şi, în toamna lui ’85, m-a şi surprins, am primit un telefon: «Jerry?»… «Da»… «Vali sunt»… «Care Vali ?» «Vali Sterian»… «A, da! Hai noroc!». Zice: «Cânţi undeva?»… i-am răspuns că nu. «O punem?»… «O punem», am întărit eu. Şi-am intrat în Compania de Sunet! În toamna lui ’88 m-am retras! Îmi aduc acum aminte de un vers: «Caută astăzi să te bucuri pentru toate/Fiindcă mâine s-ar putea să nu mai fii/Poate mâine vei pleca în lunga noapte/Din care sigur niciodată nu mai vii»", încheie Jerry Schwartz.

SHAMBALA. Artistul Florin Chilian mărturiseşte că prima "întâlnire" cu Vali Sterian a avut loc întâmplător: "eram la Teatrul Evreiesc de Stat şi cânta Valeriu Sterian. L-am văzut în concert alături de domnul Doru Stănculescu, Prezi, cum îi spunem noi. Şi mai mult decât orice, o piesă a lui Doru Stănculescu mi-a schimbat viaţa, este vorba de «Shambala». După concertul ăla m-am dus şi mi-am depus echipamentul la federaţie şi le-am zis că eu vreau să fac muzică."

CĂNTUL. Nu a îndrăznit niciodată să-i spună lui Vali Sterian că ştie să cânte. Însă la un moment dat Vali l-a surprins încercând să-i acordeze chitara. "S-a speriat foarte tare şi m-a întrebat ce fac cu chitara lui, de unde ştiu eu s-o acordez? «Ştiu să şi cânt!», i-am răspuns… «Ia cântă-mi ceva!». I-am fredonat o piesă de-a mea, nu mai ştiu ce, după care la următorul concert care trebuia să se desfăşoare acolo în Universitas m-a chemat şi pe mine, în mod special, să cânt", povesteşte Florin Chilian.  

VIRULENT. În opinia interpretului, Vali Sterian "era singurul protestatar, în condiţiile în care cei mai mulţi dintre muzicieni sărutau regimul cu mare năduf. Era unul dintre puţinii oameni care aveau o verticalitate a spiritului şi a gestului, care ştia să spună nu, idiferent de eventualele consecinţe pe care le ştia. Era un om extrem de virulent, dată fiind inteligenţa extraordinară pe care o avea. Dacă erai cretin nu puteai sta cu el…".

Abecedarul Vali

De Jerry Scwartz a fost mai apropiat: "Stăteam de vorbă, dezvăluie artistul, cafea…dimineţi la rând. Beam nechezol făcut la fierbător… La un moment dat, un băiat mai nou a întrebat ce acord se aude la o piesă. Vali zicea: «La minor», şi eu ziceam: «Nu, Vali, e Do Major!», la care răspundea: «Ascultă-l pe Jerry, că el ştie mai bine ca mine piesele mele». Nu era ironic. Cred că se numără printre puţinii muzicieni care a reuşit să mă influenţeze cu mult timp înainte de a cânta cu el. Îi ştiam majoritatea pieselor. Doar ne-am pus de acord asupra noilor orchestraţii, pentru că Abecedarul Valeriu Sterian îl ştiam!".

PLOAIA, PE TABLA CASEI
Îmi plăcea spiritul prieteniei şi faptul că era în stare să facă orice pentru un apropiat. Îmi plăcea că era un om din cale-afară de inteligent. Uneori aveam senzaţia că era mult prea inteligent pentru propriul lui bine. N-a renunţat nici o clipă la idealurile lui pentru un beneficiu imediat, aşa cum au făcut toţi colegii lui în acea perioadă. Şi-a dus crucea mai departe... Îmi amintesc de piesa «Ploaia», cum s-a născut ea. Eram acolo şi se auzea chiar ploaia cum dansa pe tabla casei. Când s-a apucat, ştia cum să facă foarte frumos ploaia...(Florin Chilian)

MUZICA, UNIVERSUL LUI VALERIU STERIAN
În 1977, sub egida casei de discuri Electrecord, Vali Sterian edita albumul "Muzică folk". La doi ani după această apariţie, îndrăgitul artist marchează un nou succes cu albumul "Antirăzboinica", semnat tot de Electrecord. Urmează apoi "Veac XX" (Electrecord, 1982), "Nimic fără oameni" (Electrecord, 1989), "Nopţi" (1990), "Vino, Doamne!" (Compania de Sunet şi Metropol Music, 1991), "S-a votat Codul penal" (Compania de Sunet & Eurostar, 1992), "Evenimentul zilei... şi altele" (Compania de Sunet, 1994), "Rugă" (Compania de Sunet şi Roton, 1998) şi albumul "The very best of Valeriu Sterian" (Fundaţia Phoenix, 2000). Acesta din urmă conţine cele mai îndrăgite piese ale interpretului, printre care: "Cântec de oameni", "Cu iubire de moşie", "Iluzia unei insule", "Privelişte fără bufon", "Concluzie", "Sunt vinovat", "Axioma copiilor", "Fericire", "Zori de zi", "Nopţi", "Amintire cu haiduci", "Pariu pe o lacrimă", "Rugă" şi "Anotimpuri". (Anca Alexe)

M-A ÎNVĂŢAT CE E MUZICA
Mie mi-a pus la dispoziţie studioul lui ca să trag câteva piese, în condiţiile în care era destul de costisitor să înregistrezi o melodie. Nu mi-a cerut niciodată bani. Niciodată! Făceam diverse şurubăreli pe la chitări. Cu tot ce putea el încerca să ajute. A avut la un moment dat o emisiune "Vânare de vânt", unde a chemat foarte mulţi debutanţi, ca să încerce să îi pună pe televiziune. A înţeles de foarte timpuriu că televiziunea înseamnă foarte, foarte mult. Practic, de la el am învăţat ce înseamnă muzica. Şi ca atitudine, şi ca mesaj, şi ca absolut orice. (Florin Chilian)