Mii de oameni intepenesc, la propriu, de frig in propriile case si, ca sa nu devina statui, joaca neconvingator roluri de stalacmite miscatoare. Se rezolva! Cinci minute de live cu o babuta posesoare de batic langa caloriferul care intretine frigul constant si-o stire mica-n ziar, la Diverse. O curva parvenita divorteaza de bogatul si stricatul ei sot (varianta alternativa: un ciocoi isi lasa nevasta si copiii si se insoara intr-o procesiune la care vine mai multa lume decat la meciul echipei de fotbal pe care o spoliaza). Se rezolva si asta! O saptamana de live-uri scelerate, de la poarta, de sub poarta, din elicopter, din teava de gaze sau de pe conducta de canalizare, din crasma, de la tribunal sau de sub plapuma, plus inca vreo doua de comentarii aplicate: psihologul, avocatii, pareristii, lumea buna, lumea rea, vecinii si sectoristul. La pachet, tone de hartie colorata in chioscurile de presa, hectare de padure taiate.
Milioane de pensionari se zbat (ca de trait ar fi absurd sa scriu c-o fac si inca nu mi s-a ingrosat in asemenea hal de neobrazare pingeaua obrazului) la ori sub limita subzistentei, se umilesc de foame la cozi nedemne pentru pomeni oferite din bani publici de potentatii zilei, cersesc umili la coltul strazii o bucatica de paine. Rezolvat! Live de la fata locului, olecuta de infierare a burgheziei si doua-trei picaturi de jelanie la doua-trei buletine de stiri, inca o stire mica la ziar. O lepra puhava si tarata neuronal striveste cu bolidul de otel trei oameni pe drumul public, e aproape sa-si omoare si familia, mutileaza destine si se sterge la augustu-i cur cu legislatia si cu autoritatile statului. Rezolvata si asta! Live dupa live, parere dupa parere, informatie dupa informatie, barfa dupa barfa, dezbatere dupa dezbatere, martor sub acoperire dupa martor sub acoperire. Zeci de tone de maculatura, alb-negru sau colorata, sufoca tarabele. Toti mor de grija faptuitorului: s-o mai reface, o mai reveni pe sticla, o visa urat noaptea, o fi bantuit de ghinioane, ii face rau cifra 7 la feng shui? Timid, prin cate un final de buletin de stiri sau intr-o caseta de subsol a vreunei publicatii neadaptate, se vorbeste/scrie, in soapta si aproape cu jena, despre morti. Sunt bine, la locurile lor, reci (i-ajuta si vremea) si proaspeti de zici ca-s vii. Organele interne care-i incurcau si s-au rupt in ei au fost scoase la autopsie, municipalitatea le-a dat locuri de veci cu verdeata si vedere la aleea centrala a cimitirului, famiile au primit cate o superba coroana de la geambasii care cumpara indulgente penale en gros.
Stiu, nu sunt naiv, curva, banu' si cu mortu' fac rating si tiraj. Nu lucrez de alaltaieri in lumea asta deloc gingasa. N-am sensibilitati de virgina de pension, dar am ani de presa mai multi decat vacantele tuturor sfertodoctilor care dau lectii de media pentru cine are timp si chef sa-i asculte. Nu descopar azi apa calda de la bloc si nu-s atat de rascolit incat sa nu mai dorm noaptea ca niste canalii si impostori au scrisa in cartile de munca aceeasi ocupatie cu mine ori ca niste producatoare de bani pe baza de sex au ajuns sa fie prezentate opiniei publice drept colegele mele de breasla si ele sa si creada in asta. Nu iau act cu surprindere de degradarea actului jurnalistic, o simt demult. Doar ma scarbesc pe zi ce trece si nu ma mai regasesc in el.
Mircea Badea persifleaza de ani de zile termenul de jurnalist. Iar eu ma cert, tot de ani de zile, cu el din acest motiv. Mi s-a parut (si inca mi se mai pare, da' nu stiu cat) ca generalizeaza nedrept. Uitandu-ma, insa, in jur, am din ce in ce mai putine argumente sa-l combat. Daca se va statua ca asa se face jurnalismul, desi n-am auzit sa se fi schimbat regulile lui de baza, cu toata parerea de rau, atunci eu nu (mai) sunt jurnalist. Cred ca, in curand, ma voi prezenta cum scrie-n diploma de licenta: inginer mecanic. Am facut scoala pe bune si sunt mandru de asta. Macar ingineria e o meserie decenta si complexa, care nu si-a schimbat regulile fara sa anunte pe nimeni. Daca se vor gasi institutii media care sa plateasca priceperea mea in domeniul unei meserii disparute ca dinozaurii, atunci voi scrie/aparea la tv in continuare. Daca nu, o sa-mping vagoane-n triaj, o sa scriu de placere si-o sa vorbesc de nebun sub dus.