Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu mai e niciun secret că rata anuală a inflaţiei, măsurată prin indicele preţurilor de consum (IPC), se găseşte la o distanţă semnificativă de cea calculată prin indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC). Am văzut această informaţie vehiculată pe site-urile televiziunilor şi reluată pe blogurile economice. Ba chiar acestea din urmă plasau tendenţios ştirea lânga maxima lui Mark Twain: “Există trei feluri de minciuni: minciunile, minciunile sfinte şi statisticile”.
Dar ca să nu ne încurcăm în noţiuni e bine de ştiut că între IPC şi IAPC nu există diferenţe metodologice, în coşul IAPC intră aproape aceleaşi mărfuri alimentare, nealimentare şi servicii ca în cazul IPC, însă altfel structurate, în 12 grupe, faţă de 3 categorii la IPC. Ceea ce trebuie menţionat totuşi e că deşi intră aceleaşi produse în coş, unele ponderi diferă. Ţigările reprezintă 6,27% în IPC, faţă de 4,55% la IAPC, energia electrică 5,35% faţă de 2,15%, gazele 3,35% faţă de 2,02%. Explicaţia “tehnică” pentru diferenţe e că ponderile IPC se determină pe seama anchetelor bugetelor de familie, realizate în gospodării, iar la IAPC se utilizează cheltuielile de consum din conturile naţionale, obţinute, în principal, pe baza datelor privind desfacerile de mărfuri şi prestările de servicii pentru populaţie.
Şi totuşi, românii consumă, de fapt, aceeaşi cantitate de ţigări, alcool sau benzină. Ceva e greşit evaluat fie într-o anchetă, fie în amândouă. Ce? Evaziunea fiscală la mărfurile care se scumpesc pentru că se majorează accizele. Iar aici mai este o problemă. Rata anuală a inflaţiei e utilizată de BNR ca obiectiv pentru ţintirea inflaţiei. Şi banca centrală tocmai a micşorat cu 0,25% dobânda-cheie, fiindcă a scăzut inflaţia. Este sigură că a avut informaţia corectă dacă între rata anuală a inflaţiei calculată prin IPC şi cea determinată prin IAPC e o diferenţă de 0,55%?
Aceasta nu-i însă cea mai importantă întrebare, ci ce s-ar întâmpla dacă toată economia ar fi în sfera înregistrată, diferenţa între indicatorii care relevă lipsa de performanţă - IPC şi IAPC - ar fi mai mare sau mai mică? Până a răspunde e bine de ştiut că dacă BNR ar renunţa să mai ţintească rata anuală a inflaţiei, în favoarea mediei anuale, ar “gestiona” astfel şi unul din indicatorii de la Maastricht de a căror îndeplinire depinde trecea la euro în 2019. Dar cu menţiunea că rata medie anuală a inflaţiei trebuie ţintită lună de lună, nu sunt permise derapaje în perioadele cu alegeri care să fie corectate ulterior. Iar pentru asta Guvernul are nevoie de un plan multianual serios, care să depăşească ciclul electoral. Adică, inflaţia să fie practic ţintită prin măsuri structurale, iar ajustările de politică monetară să intervină doar în situaţii extreme.
Şi sigur că este dificil ca un asemenea program să fie implementat de guverne controlate de baroni locali, e nevoie de tehnocraţi. Baronii trebuie să înţeleagă că există interese naţionale, nu invers, interesele lor sunt cele mai importante pentru România. Într-un astfel de context, cine se repoziţionează corect merită să rămână în libertate, cine nu...
Citește pe Antena3.ro
