Al treilea război mondial

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Cel de-al treilea război mondial se deosebeşte de primele două prin faptul că nimeni nu-şi dă seama c-a început. El a început imediat după al doilea, iar acum ne găsim în plină conflagraţie planetară. Al treilea război mondial nu mai e purtat de generali, ci de economişti. Istoria le-a arătat bancherilor că o luptă lungă şi sângeroasă pentru pace are costuri  mai mici decât un măcel clasic, iar beneficiile marilor puteri, care-şi consolidează
statutul de imperii, sunt mai mari.

În acest război atipic mor tot atâţia oameni ca într-unul tipic, cu tunuri, bombe şi asedii prelungite, însă mor altfel şi în alte locuri, decât în birourile unde se duc bătăliile economice.

Încă un lucru care ne abate atenţia de  la faptul că suntem deja mobilizaţi e gălăgia ideologică. La ea au pactizat toate marile puteri. Acestea au stimulat vechile tensiuni dintre religii, astfel ca înfruntările tradiţionale, cu mitraliere, grenade şi morţi de glonţ să le poarte doar civilii. Militarii intervin numai după ce se căsăpesc între ei civilii, completând, cu o justificare istorică de milenii, numărul de victime.

În cel de-al treilea război mondial, armatele sunt atât de bine dotate încât nu mai e nevoie să se înfrunte direct. Pierderile se socotesc pe calculator, iar genocidul virtual, în care softul decide învingătorul, se poartă între stocurile de armament şi forţa lor distructivă.

Economiştii i-au convins pe şefii de state că e mai rentabil să vândă armamentul ţărilor sortite să suporte în final pierderile, decât să-l consume fără nici un beneficiu bancar în confruntările dintre coaliţii.

Marile puteri se adună periodic la summit-uri unde se fac bilanţurile de etapă şi se decid formele de stăpânire pentru naţiunile care vor fi învinse.Mor, e adevărat, şi economişti, şi politicieni, şi tacticieni de toate convingerile şi de toate neamurile, însă nu împuşcaţi, ci stresaţi. Unii fac infarct la banchetele prieteneşti din Alianţe sau la întâlnirile secrete, unde fotoliile sunt radioactive, iar băuturile provin numai din podgoriile CIA şi KGB, alţii mor de lehamite, fiindcă nimic nu-i mai plictisitor pentru un om al finanţei decât să câştige tot timpul şi să numere banii. Unele naţiuni sunt îndărătnice, s-au obişnuit să lupte pentu pace cu arma în mână. Ele nu cred în crize economice şi în ajutorul american. Acestea trebuie salvate prin înjumătăţire, chiar dacă n-au petrol.

Al treilea război mondial se mai deosebeşte prin ceva de primele două: e veşnic. El dă de lucru la sute de milioane de oameni, care, dacă n-ar muri, n-ar avea din ce trăi.