Anonimii celebri

JURNAL DE ROMÂNIA
Le place să fie peste tot, în mintea lor lumea începe şi se termină cu ei, au pus stăpînire pe site-urile ziarelor, pe forumuri, pe bloguri, pe tot ceea ce pot să pună stăpînire şi nu pot fi răzuiţi şi descoperiţi, sînt cîtă frunză şi iarbă, fiecare dintre ei se crede buricul pămîntului, celebri, dar anonimi, au invadat spaţiul internetului aşa cum microbii invadează aerul, sînt cei mai deştepţi, sînt nickname-urile care au întotdeauna ceva de spus, pe orice temă

JURNAL DE ROMÂNIA
Le place să fie peste tot, în mintea lor lumea începe şi se termină cu ei, au pus stăpînire pe site-urile ziarelor, pe forumuri, pe bloguri, pe tot ceea ce pot să pună stăpînire şi nu pot fi răzuiţi şi descoperiţi, sînt cîtă frunză şi iarbă, fiecare dintre ei se crede buricul pămîntului, celebri, dar anonimi, au invadat spaţiul internetului aşa cum microbii invadează aerul, sînt cei mai deştepţi, sînt nickname-urile care au întotdeauna ceva de spus, pe orice temă, în orice domeniu, ştiu să înjure, ştiu să-şi bage, sînt ca nişte căpuşe care, la adăpostul anonimatului, sug sîngele tuturor autorilor care îndrăznesc să-şi spună părerea în scris şi o mai şi semnează, sînt paraziţi, parameci şi ameobe care trăiesc din scrisul altora, din semnăturile tuturor, sînt ca nişte gîndaci care, la adăpostul întunericului, invadează tot ceea ce este de invadat, de invidiat, îţi intră în sintaxă şi o analizează, îţi intră în viaţa personală, îţi intră în pat şi în fund dacă e cazul, îţi intră în suflet şi-n aşternuturi, intră peste tot şi peste toate, peste toţi şi pretutindeni, anonimatul le dă un curaj nebun, la adăpostul invizibilităţii te pot pălmui în piaţa publică, sînt nişte frustraţi care se masturbează pe întuneric avînd cearşaful în cap şi cred că noi ar trebui să simţim ceea ce simt ei, se comportă ca nişte violatori fără chip, fără nume, fără identitate, fără faţă şi le citeşti printre rînduri ejacularea precoce, suferă ca nişte cîini că numele tău e acolo, că ei nu sînt noi, că nu pot să spună niciodată eu atît timp cît ei sînt nimeni, se răzbună tocmai pentru ceea ce ei nu sînt în stare, să-şi asume ceea ce spun, ceea ce fac, ceea ce simt, ceea ce scriu şi ceea ce sînt, se răzbună tocmai pentru anonimatul din care nu mai pot ieşi, anonimatul care li s-a lipit de piele, de trup, sînt aidoma fantomelor de la operă care, odată desfigurate de povara anonimatului, nu mai pot niciodată să iasă în public, pe cît se dau de curajoşi, pe atît sînt de laşi, la primul semn care le-ar putea descoperi identitatea fug de rup pămîntul, mai bine dispar pentru totdeauna decît să fie văzuţi o singură dată, mai bine se ascund în adîncul pămîntului decît să le fie dezvăluită identitatea, sînt atît de speriaţi de lume şi de viaţă, încît au ajuns să-şi folosească nickname-ul, poreclele şi atunci cînd semnează tot felul de hîrtii domestice, au ajuns pînă acolo, încît nu mai răspund la numele lor de teamă să nu fie descoperiţi, sînt anonimii celebri ai mizeriilor cotidiane, sînt anonimii celebri ai meschinăriilor de tot felul, sînt anonimii celebri ai invidiilor generale, sînt anonimii celebri ai tuturor frustrărilor, anonimii celebri...