E de ajuns ca un ungur beat sa zgaltaie tricolorul de pe o primarie comunala si toata lumea se scandalizeaza: antiromanism!
Dar de nenumaratele titluri de pe prima pagina a multor ziare, in care cuvintele "roman", "romani" si "romanesc" apar aberant si insistent, in contexte si cu explicatii profund antiromanesti, nu se sesizeaza nimeni. Nici macar redactorii-sefi, altfel foarte sensibili la chestiunea nationala si gata oricand, ca pionierii sovietici, de reactie la orice nazbatie a extremistilor UDMR.Ce e straniu e ca, in marea majoritate a unor titluri, precum "Romanii au speriat Parisul", "Hackerii romani au ingrozit Londra" sau "O banda de romani a sechestrat o italianca", sunt marcate conditia de roman, dar cu un soi de legitimitate masochista, incarcata de amaraciune, si stravechiul si popularul "bine le-a facut, mama lor de bogatani!". Desi in primul ca e vorba explicit de cohortele de tigani care au iritat Parisul, in al doilea, doar de doi liceeni valceni, si nu de toata Londra, ci numai de o banca libaneza obscura, iar in ultimul, de cativa moldoveni rusificati si cu pasapoarte false. Citind articolele, vezi ca numai pe confratii din tara ii inflameaza elementul romanesc. Si inca intr-un chip ce adesea n-are nici o legatura cu atitudinea fata de Romania a ziarelor si agentiilor de presa care difuzeaza stirea. O gazeta din Israel vorbeste de "un tamplar strain cu cinci copii minori cazut de pe o schela". Asadar, despre un accident de munca in care e implicat un meserias ca atatia altii cu o droaie de copii, lucrand la negru la un constructor veros. Tonul articolului e insemnat de compasiune pentru toti romanii, bulgarii, albanezii si croatii nevoiti sa-si lase casa si sa trudeasca la risc pe aiurea. Precizarea ca tamplarul ranit e din Romania nu e de natura sa generalizeze un fapt anume, in sensul ca raul li s-ar intampla cu precadere romanilor. Totusi, cotidianul din Romania, care comenteaza incidentul, face caz de nationalitate chiar din titlu, lasandu-i cititorului impresia ca omenirea intreaga ar avea ceva cu Romania, iar povestea de pe schelele din Tel Aviv vine sa liciteze o atitudine cronicizata.
Pana unde merge prostia asta cu accentul pe romanism vedem pana si in titlurile care anunta rezultatele unor sondaje de opinie: "Romanii au incredere in armata si biserica". De ce romanii si nu electoratul? Ne-om fi tragand noi din daci si romani, dar ce legatura are romanitatea cu preferintele pentru unul sau altul din partide? Cu exceptia, fireste, a legaturii dintre coada vacii si stampila primariei.