Ascultand Rigoletto, in tenisi

CE LE SCRIE PARINTILOR, un oltean plecat la lucru in Finlanda: Aici, cand vorbesti cu oamenii, e ca si cum ai tacea si ti-ai auzi gandurile. La noi acasa, si cand taci o zi intreaga, e ca si cum ai vorbi cu toata lumea. OBISNUITUL DIALOG SOT-SOTIE, in familia unde, de cand s-au luat, fiecare il scoate vinovat pe celalalt, nu conteaza cauza. Barbatul ii face nevesti-sii fotografii, in concediu. Dumnezeule, ce poti sa te misti - zice el iritat - de cand te stiu, nu stai o clipa locului! Ramai nemiscata, femeie, sa te pozez! Da - raspunde ea si n-are nici o indoiala ca e exact replica pe care o cere momentul - dar ca-ti gatesc si te spal de douazeci de ani, nu observi!

IN FRANTA, un pod construit peste o sosea sateasca e nitel mai scund decat standardele impuse de circulatia TIR-urilor. Localnicii cunosc situatia si circula pe sub el cu cauciucurile dezumflate. Dar strainii, care se aventureaza prin zona, sterg fundul podului cu consecinte tragi-comice. Povestea e veche, atat de veche incat unii o socotesc legenda. De cateva ori in an, insa, soferii de TIR-uri, care ignora panoul ce anunta podul cu probleme, se trezesc tesiti. Si tot ce gasesc de zis e ca ar fi trebuit s-o ia pe varianta ocolitoare. Nu sa se construiasca alt pod, ci s-o pateasca si altii, fiindca ei de acum stiu ce au de facut. Si asta de multi, de foarte multi ani…

EU, LA NOUASPREZECE ANI, pentru prima oara la Opera. Sunt imbracat cu ce am mai bun: pantaloni de doc, tenisi si un tricou decolorat. In pauza, cobor de la cucurigu, unde am cumparat cel mai ieftin bilet, si acesta cu reducere, in holul mare, unde domni si doamne elegante se fataie in costume negre si rochii lungi, decoltate. Va place opera? ma intreaba discret, ca intre lorzi, unul din barbatii in costume negre. Emotionat de intrebare, dar si de luarea in seama raspund ca da, imi place opera. Ei, zice el, ridicand ochii in tavan a revelatie, sa vezi ce-o sa-ti mai placa in ziua cand vei asculta Rigoletto in pantofi!

UN TIP DE MILOGEALA demn si cu atat mai tragic: batranii care nu intind mana dupa bani, ci colinda pietele cersind cu voce mica o varza, o rosie, un morcov, un os cu o aschie de carne pe el. Uite ce am facut rost, spun cand ajung acasa. Au facut rost de mancare, n-au atinut calea oamenilor. Se poate intotdeauna si un mai jos, decat cel mai jos.

IN SPITAL, asistentele le povestesc pacientilor ce fel de medic prost e medicul lor. L-a terminat pe un bolnav de rinichi, punandu-i un diagnostic aiurea, apoi a avut tupeul sa se duca la inmormantarea acestuia si in scurt timp s-o ceara in casatorie pe vaduva. Da’ macar se inteleg bine? intreaba, pe jumatate curioase, pe jumatate pline de intelegere, femeile cu probleme la rinichi. Barbatii sunt ceva mai principiali: Cum, dom’le, a luat-o imediat dupa ce l-a bagat pe ala in pamant?! Nu putea sa mai astepte macar un an? Nu zice nimeni ca de ce l-a omorat. Asta e, n-a avut bietul om noroc. Dar chiar asa, sa-i ia femeia inainte de parastas!