Autostrada Basescu-Pitesti si retur

Sihastria mea benevola, la Sangeru, nu este catusi de putin idilica si nici nutrita, asa cum ar crede unii, din ambitia orgolioasa de a ma intelepti. Ea comporta cusururi de confort si ma obliga la privatiuni pe care un boier sadea nu le-ar inghiti. Eu le inghit. Am insa si un avantaj: sunt ferit de barfa literara, confratii nu ma gasesc "din lipsa de semnal", fiindca eu traiesc in afara "ariei!", iar gazetele imi iau rar amprenta digitala. Le citesc insa, ciudat, prin intermediari. Dupa miezul noptii, Mircea Badea, gazetar de televiziune pe care l-am descoperit tarziu, comite o lectura spumoasa, condimentata cu zbenghiurile propriilor comentarii de un sarm devastator. Teatral, camuflandu-se sub perdeaua unei autocenzuri jucate, confratele nostru adauga presei, chiar si atunci cand e plata, o margica de culoare. Un alt lector de jurnale, Radu Cazan. Metodic, mimand o sobrietate din garliciul careia nu iese, cu toate ca nici el nu e lipsit de ironie, imi ofera portiuni dintr-un bazar fastuos al presei. Printre nasturi, fitile, fermoare si alte nimicuri cu zorzon, presa scapa uneori si fleici insangerate. Atunci tresar, ma cutremur si regret ca intre padurile mele transportul gazetei n-a fost inca inventat. Asa am aflat ca Autostrada Bucuresti-Pitesti se mai repara o data, a cata oara, iar constructorii desemnati, in urma unui examen de potente si bonitati, sunt niste carciumari. Care carciumari s-au nimerit sa fie cei care-i servesc zilnicele ciorba de burta si sprit presedintelui Traian Basescu. Carciumarii au prezentat la licitatie poza unei priceperi mai presus de indoiala in carpit pingeaua autostrazilor si un sort de tejghetari imaculat. Mai, fir-ar sa fie! Acum inteleg de ce domnul Basescu, taman cand l-a uns ministru pe Radu Berceanu (cunoscut expert in chivernisirea buzunarului propriu), l-a atentionat in vazul lumii sa se uite bine cui da marile investitii. Adica sa nu puna mana pe ele niscaiva intrusi, investitori straini care iau profitul si fug cu el. Profitul trebuie baut aici. Sa fie, cu alte cuvinte, carciumarii nostri. Si vorba fapta se facu! In plus, respectivii negustori de licori tencuiesc cu asfalt juma de Bucuresti si tot ei incaseaza zeci de milioane de euro din proiecte similare in tara. Un lucru e cert: domnul Basescu n-a lasat din mana autostrada. Pe cand era ministru, a ramas celebru nu numai prin scufundarea flotei in insule cu paradisuri fiscale, ci si prin redesfundarea, pe bani grei, a Autostrazii Bucuresti-Pitesti.

Operatiunea - scrie presa - a fost facuta de o firma italiana (italiana, oare?!) infiintata cu o saptamana inainte de deschiderea lucrarilor si desfiintata la o saptamana dupa terminare, timp cat sa-si salte gologanii. Unde s-a baut peschesul, nimeni nu s-a intrebat. A fost tras de bracinari ministrul? As! Cu banii bagati in reparatiile succesive ale autostrazii mai faceam doua. Oricum, grija statornica a presedintelui pentru ciclica invelire cu valuta a Autostrazii Bucuresti-Pitesti merita o recompensa. Ca scriitor care traiesc cu emotie in fata busturilor persoanelor celebre, propun ca autostrada cu pricina sa se cheme Traian Basescu. In Bucuresti, o pancarta mare, luminata noaptea, sa indice Autostrada Traian Basescu si, eventual, in paranteza: "Aici sunt banii dumneavoastra". La Pitesti, una similara. La jumatatea distantei, o statuie uriasa, ecvestra, ca a lui Suvorov, infatisandu-l nu pe Ceausescu, cel care a facut autostrada, ci pe Traian Basescu, cel care o tine in viata prin respiratie punga la gura. Privirea presedintelui trebuie sa scruteze departe, in zare, spre insule numai de el stiute. Dedesubt, chircita, pe post de cal inaripat, martoaga costeliva a poporului roman.