Notiunea de investitie a trecut, la noi, prin toate fazele posibile si, mai ales, imposibile. Am investit, constient sau din instinct, in tot soiul de lucruri, actiuni, fapte, idei. Pe vremuri, investeam la CEC, in bunastarea cenusie care ni se arata, intr-un aparat video, televizor color, ceva excursii - la rusi ori polonezi - si cam atat. Cu cateva exceptii.
|
Ce facem acum in plan investitional? Ca de stat, nu stam cu mana in san. Ne furnica, din plin, cheful de investitii. Investim si-acum, dar in credite, in nevoi personale, ne indatoram, pentru ca nu putem rezista tentatiei de a ne lua un aragaz electric, o combina frigorifica, un televizor ultra, extra si mai plat, o mobila noua sau chiar o excursie.
Salariile romanilor se duc, in buna masura, pe achitarea creditelor. Indatorarea a ajuns la rang de investitie. Si, din ce in ce mai multi romani, au inceput sa investeasca, in fine, dupa incercari haotice, in ceva cu-adevarat durabil: investitia in viitor, prin copii.
E-adevarat ca unii parinti cam exagereaza, dar nici asta nu e atat de grav, fata de cat de salvatoare, pentru noi toti, este aceasta investitie in Gigel care sparge geamurile cu prastia ori Mariuca, cea care-si pune serbet pe sort. De fapt, ce zic eu?, astea erau preocuparile pustilor pe vremea mea.
Intre timp, Gigel si Mariuca anilor pe care-i traim sunt doi pusti pasionati de calculator, limbi straine, excursii tematice in strainatate, sport, cat mai mult sport.
Citește pe Antena3.ro
Cluburile sportive sunt asaltate de micuti care vor sa devina Andre Agassi, David Beckham, inotatori celebri, poloisti, sahisti, chiar si calaria a devenit un sport la indemana, ca sa nu mai zic de karting.
Daca la pasiunile extrascolare mai adaugam si materia din ciclul primar, pe care noi o parcurgeam in gimnaziu, avem tabloul complet al copiilor anilor 2000: instruiti, atleti, sensibilizati prin filme, carti, piese de teatru si opera. Copiii de azi, profesorii, medicii, juristii, parlamentarii, ministrii si patronii de maine vor putea fi oricum, dar numai inculti si frustrati nu.
Abia generatia lor - ajunsa la maturitate - va fi la nivelul generatiei de aur interbelice - o perioada care a dat cei mai de seama oameni de cultura si politici ai tarii.
Pe-atunci, nu ne era rusine sa iesim peste granite, nu aplecam capul auzind de romancele care se prostitueaza in Spania, Japonia sau Emirate, de cersetorii din Anglia si Italia, de hotii din bancomate din Germania si Belgia, de copii vanduti pe o tara de bancnote verzi ori albastre. Prin ei, copiii in care se investeste azi energie, milioane - in lei si milioane - in sperante, ne vom lumina si ilumina ca natiune - demna, inspirata si cu picioarele pe pamant.